|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
|
[
POEZIE ] |
costel zăbran |
CÂNTEC FĂRĂ CUVINTE |
|
CÂNTEC FĂRĂ CUVINTE
Cât dor sã mai încapã-n mine,
Cã sufletul meu nu e de stâncã,
Iar iubirea râde, jucându-se cu mine,
Ascunzându-se printr-o pãdure-adâncã.
Cu drag, amurgul zilei te alinã,
Iubirea zboarã lin cu aripi sfinte,
Pe-albastrul nopţii apare luna plinã,
S-asculţi un cântec trist , fãrã cuvinte,
Cãci strofele s-au prãvãlit în hãuri,
Paşii se târâie pe urme obosite,
Izvoarele-au sãpat în piatrã gãuri,
În care dorm pe veci versuri irosite.
2012
|
|
Data
înregistrãrii textului:
14.10.2013 |
Numãr
accesãri / comentarii:
635 /
1 |
|
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|