De parcã am veni
de nicãieri
şi nici n-am fi pe-aici
de-atâtea primãveri
pãrem cã nu mai ştim
nici cine suntem
ori ce-am fost
ca şi cum...ziua cea de mâine
deja-i sfârşitã
fãrã de vreun rost
R Dar eu ştiu
şi îţi spun
cu strãinii
române
ajunge, ajunge, ajunge
cât ai fost
de bun
Şi mai cred
şi îţi spun
cã a venit clipa
române
de mâine
vreau
sã te rãzbun
Å¢i-au luat întâi
din suflet
icoana şi lumina
apoi te-au dat afarã
ţi-au luat şi casa
şi grãdina
ţi-au luat din gânduri doina
şi cântecul de dor
te-au transformat în plebe
dintr-un viteaz popor
R Dar eu ştiu...
Şi ne rugãm la ceruri
ca sã ne dea putere
sã-ntoarcem roata vremii
şi sã plãtim cu fiere
acelor care visul şi ţara
ne-au vândut
şi între noi
ca fraţii
s-o luãm de la-nceput
sã istovim minciuna
şi bezna din priviri
sã ne-amintim cã suntem
din neam de luptãtori
şi de martiri
R Dar eu ştiu
şi îţi spun
e timpul
române
sã nu mai fii
cu toţi
la fel
de bun
...