printre miliarde de aduşi la numitorul comun
refuz sã mã aliniez alienãrii generale
rãscolesc prin gheaţã dupã un bob de jar
cât sã-mi dovedesc cã exist
resping ca nefondat adevãrul crud
cresc iluziile ca pe nişte flori de oferit
la ceremoniile funerare
oricât aş aranja de un infinit
prin magica unitate supusã analizei
poate cã nu sunt destul de puternic
sã mã semnez pe veceuri
ca un apucat de frumos
sau pur şi simplu ca un fin observator
al nimicului etern
trãiesc într-o inegalabilã eroare
mã bucur totuşi de graţia celor chemaţi
şi te iubesc pentru cã eşti frumoasã
şi o sã mor regretându-te viaţã
oricâte idealuri m-ar aştepta undeva cândva
