Oraşul. De Sãrbãtori am hibernat; acasã. Mâncare, cafea, radio România Actualitãţi, uneori şi cultural. Doze babane de tembelizor ...şi somn, mult somn.
De ziua ei, pe care a sãrbãtorit-o în altã zi, sora mea a invitat puţini din care au venit şi mai puţini. Ne-am strâns într-un pod; de fapt fata-femeie coaptã, la o mai atentã privire, ne-a amenajat o masã la etajul birtului. E un birt patronat de un vişin! Vişinul e pentru îndrãgostiţi ceea ce e iarba mâţei pentru pisici. Pentru cã toţi vor la ViŞiNe...
Încã de la intrare am fost loviţi în moalele capului de â€ţAnii de liceu†Melodia aleasã de fata-femeie coaptã, pentru a ne face sentimentali şi consumatori de vinuri scumpe. S-au bucurat ãi bãtrâni: sãrbãtorita, colonelul...
Inginera a trecut prin liceu ca un boboc ce n-a apucat sã se deschidã sub mângâierea soarelui. Şi eu, eu am prãvãlit o lespede peste amintirile prieteniilor legate în timpul practicii agricole de toamnã la scos de morcovi şi cules de struguri, la mere, mãceşe.., în timpul iernii la tãiat pomi şi fãcut platforma de gunoi pentru rãsadniţe. Înfiinţarea culturilor primãvara şi întreţinerea lor pânã la vacanţa cea mare. Douã sãptãmâni în vacanţa cea mare. Chipul profesorilor s-a estompat, numele colegilor l-am uitat dar foşnetul tuleilor de cucuruz îmi rãsunã şi acum în urechi şi mirosul de bãlegar proaspãt şi cald îl simt în nãri.
...Nu-mi place melodia â€ţAni de liceuâ€
Apoi a venit fata-femeie, blondã şi uscatã, cu gheaţã şi coniac; a fost bunã gheaţa, am mai cerut; era şi gratis! Ne-a pus şi lumânãri pe masã, trei lumânãri roşii .., noi eram cinci...
Sorã-mea a scos din poşetã o sticlã de coniac; gestul îmi era familiar dar imaginea nu se lipea defel. Am mâncat! Ciorba de burtã avea un subtil gust nedefinit, gura femeii de lângã mine avea gust de burtã, colonelul refuza marţial ceaşca cu smântânã...
Fata-femeie coaptã, blondã, uscatã şi cu un semn pe gât ne-a adus muşchiul haiducesc; a fost sãţios deşii semãna cu un con de brad strivit de un mistreţ. Acum ştiu cã Pintea Haiducul a murit din cauza excesului de colesterol şi trigliceride ca urmare a îngurgitãrii unor cantitãţi impresionante de muşchi haiducesc. Uite Gerula!
Dupã papanaşi ne-am îndeletnicit cu câte o cafea (ei) şi o bere nonalcool (eu). Fata-femeie blondã şi uscatã, cu un lãnţişor cruciuliţã între sâni a venit pentru ultima oarã. Sorã-mea a plãtit. Cu senzaţia unui mare gol, o lehamite de tot şi toate am oficiat un priveghi. Un ritual grotesc unde morţii stau pe scaune, râd forţat, mãnâncã fãrã sã le fie foame şi beau pentru cã nu ştiu ce altceva sã facã. A fost un chef reuşit!
Îmi amintesc când am mers prima datã în Deva; era Oraşul. Blocuri incredibil de mari şi de albe, mulţi oameni. Voiam sã vãd tot, sã cunosc tot; pentru cã totul pãrea prietenos ...s-a lãsat cu durere de cap.
Altã dimineaţã, Ieri! Dimineaţã de iarnã. Cu blocuri gri. Cu zãpadã gri. Cu oameni gri ce-şi evitã privirile. Cu oameni gri ce se grãbesc. Oraşul plãteşte gloria de odinioarã. Şi oamenii trebuie sã uite cã într-o zi cu soare au fost fericiţi.pentru cã aceea zi afost acum aproape treizeci de ani.
Umbra spaimei şi a urii s-a lãsat peste oraş. Morţii se privegheazã singuri.
Capacitatea de a-ţi dezamãgii toţi amicii şi de a-ţi tãia legãturile cu oamenii neavând puterea de a le spune Nu direct, te îndepãrtezi de ei prin fapte lãsând impresia cã vina îţi aparţine.
Şi te întrebi atunci care este ieşirea din Joc. Soluţia Supravieţuirii. Abandonarea luptei. Sinuciderea. Crima multiplã.
Nu mai suport oamenii, poate e o boalã, am o mare furie.sunt prea bãtrân sã mai fiu Adolescent.
Unii dintre cetãţenii din jurul meu nu suportã alţi oameni, eu nu fac discriminãri.
Nu vreau nimic pentru cã nu vreau nimic din ce vãd. Sunt Phoenix. Povestea Phoenixului e o dramã; naşterea e durere, moartea e durere. Sfârşitul durerii, pasãre, cenuşã, foc, cântec, toate întru Unu şi Unul întru Toate.