Trezeşte-mã din moarte ca din vis,
Ajutã clipa sã se curme-n cântec,
Fã-mi zmeie de argint pe cerul nins
Şi lasã-mã sã-ţi aţipesc pe pântec.
Nemaivãzîndu-ţi chipul lângã foc,
Ţi-aş umple depãrtãrile cu aştri.
Aşteaptã-mi şoimul cã-ţi trimit în loc
De gânduri, ochii mei mãiaştri.
Ascunde-ţi pasul în pãduri ce-au plâns
Cu lacrimi de frunzare despletite.
Din timp în timp voi şti cã te-au ajuns,
Sã-ţi sape cuiburi, falnicele ciute.
Pe lângã ziduri de arţar şi fag
Fiinţa ta va curge ca o apã,
Şi-atunci voi şti sã-ţi fac din undã prag
Din care amintirile se-adapã.