Azi e o zi ca oricare alta.Plictiseala,monotonie,jale sunt atributele unui timp irational.Dar,totusi,ca o zvacnire de orgoliu,timpul nu mai vrea sa porneasca si aseaza peste un inceput de iarna,o toamna timpurie cu cenusa-n cer,dar si cu noroaie mlastinoase.Oribil!
In acest peisaj sinistru mi-am gasit linistea intr-o comunicare ambigua cu niste fantome ale viitorului,ci nu ale trecutului,asa cum v-ati fi asteptat.Alaturandu-ma unui soi de lumina filtrata de un cearceaf alb incep sa-mi pun intrebari in nestire despre cum o sa fie,ce voi face sau cum voi face.
Realitatea aceasta mistica ma deprima,insa nu incetez sa sper intr-un spatiu fara de speranta,opac,inchis la culoare si aburind cu un fum de culoare verzuie.Voi continua...