Îngerul morţii
Într-o zi...
Sau nu. Cred ca era searã, sigur
era searã pentru cã emisiunea "Surprize-
Surprize" era pe terminate, adicã pe
sfârşite, adicã îşi dãdea duhul, când,
Sfântul Petru îl cheamã la el pe "îngerul"
morţii:
- Sã te duci la Gheorghe Becali, fost
oier din Pipera şi sã mi-l aduci!
- I-a sosit sorocul, Mãrite
- Cine sã se mãrite, idiotule?!
- Am zis "Mãrite", adicã Mãria Ta.
- A, despre Mãria mea era vorba!
Frumoasã femeie Maria, şi sfântã din cale-
afarã! Dar asta de unde ai aflat-o, cã nu i-
am spus decât lui Ilie, lui Nicolae, lui Vasile, lui...
- Încercam sã fiu politicos, Sfinte Petre.
- Adicã, aceaşi Mãrie cu alta
pãlãrie! Mã rog, mã rog! Da, mã, i-a sosit
sorocul! Nu poate sã-l mai încapã pãmântul.
S-au plans FMI-ul, RATB-ul, PNL-ul, PSD-ul,
PDL-ul, PIN-ul, SRI-ul, SRL-ul, pânã şi
paranoicul ãla de la "Vacanţa Mare"...
- "România Mare", Sfinţia Ta!
- Sau aşa ceva, Sfinţia Mea! S-au
plâns şi cei de la UEFA, cei de la FIFA,
fetele de la APACA şi ţãranii din Poplaca,
s-au plâns pânã şi pup-in-dos-iştii ãia ai lui...
- Dar el este credincios şi a fãcut
multe fapte bune, n-am putea sã-l mai lãsãm
o decadã... douã?! Întreb, nu zic!
- Bãi, negriciosule, cã Bãnele nu pot
sã-ţi spun, ce stratosfera mã-ti-marii, mã
iei tu pe mine la perdaf!?
- Poruncã, Sfinţia Ta!
- Pleci cu cometa de zece, la unşpe
eşti înapoi!
- 'Ţeles, sã trãiţi!
"Îngerul" Morţii încãlecã pe cometa
de zece, taman când era încinsã mai tare şi
se scãpã pe linia de centurã a Bucureştiului,
aproape de aşezarea umanã Pipera.
Se proţãpeşte preţ de o clipã
cosmicã în toiagul matusalemic al vremii,
beleşte ochii, sãgeteazã şoseaua şi
ţâşneşte în poarta viloiului de mare bun
gust şi aleasã ţinutã arhitectonicã,
direct, dar direct cu arãtãtorul pe butonul
soneriei digitale, din aur roz cu safire false şi
diamante sintetice, achiziţionatã cu mari
sacrificii din Cehia - de la un magazin pe
care nu-l ştie decât prietenul Hrebe -
imediat dupa înfrangerea Stelei în faţa
Slaviei din Praga.
Cadrul este unul câte se poate de
natural.
Un câine de pripas schelãlãie trist
în noapte.
O cucuvea delireazã sub streaşina casei,
iar un liliac, ameţit de sângele supt de la
unul dintre activiştii când de stânga, când
de dreapta, bãnãnie pe antena parabolizantã
cu însemnele Becali Tv.
Bing-bang! Bing-bang!
- Care, mã-ta, suni, fãrã sã te
arãţi, cã-ţi rup capul ãla de dinamovist şi
comunist rapidist?
- Aici, Gigele, aici înfãşurat în
mantia neagrã a nopţii, sunt eu, îngerul
morţii ţi am venit sã te iau! Bau!
- Bãi, maimuţã ungureascã-CFR, de
unde ziceai cã eşti?
- Am venit din Rai...
- Ştiu, te-a trimis Berlusconi. Cã el
este patron la RAI.
- Nu, Gigicã, aia este de stat... RAI
Uno, RAI Due...
- De stat, de stat, la mine crezi cã
munceşte careva în afarã de mine?! Mbã-mbã-
mbã-mbã-mbã-bã... Zdreanţã care eşti!
- Raiul din cer, Ghiţã, despre asta
era vorba. Am ordonanţã de ridicare la cer.
- Vrea cineva de acolo sã mã vadã?
Bine, mã! Uite, Zmãrãndescule, vãrule,
aduceţi, bã, un binoclu cã îngerii stau
prost cu dioptriile! Ha-ha-ha-ha-ha-ha...
- Gigi, "prietene", ţi-a sosit sorocul!
Ţi-a sunat Rolex-ul, ca sã zic pe limba ta!
- Ce, mã, hahalero care eşti! Ai
venit tu sa mã iei pe mine?! Da’ cine eşti
tu, mã? Eşti vreun conducãtor de club
ceresc!? Bagã-ţi, bãi, minţile în capul ãla
zevzec, ieu, adicã, iooo, crezi cã vorbesc
cu alde Borcicã sau Meme din cer?! Bãi,
târnositule care eşti, eu discut numai cu
alde Abramovici, alde Berlusconi sau cu
alde "hermanos" de la Real Madrid, aşa sã
ştii!
- Da, dar eu sunt doar un mesager
care...
- Mesageru’ lu’ peşte! Bã, ce faţã
ai, cã semeni cu Hagi când nu asculta de
mine! Gâtu’ mã-tii de ceferist de la Cluj,
care eşti! Stai cã-ţi scutur aripile alea,
de-ţi sare sorocul pânã la lunã şi-napoi,
hahalerã şi zdreantţã care eşti!
- Stai, Gigi, nu da, cã...
- Ce, mã? Pãi, bãi, testicul de
gãrgãriţã, tu poţi vreodatã sa mã iei pe
mine!? Cã te bag la OTV, direct cu
Diaconescu în reluare, de-ţi zice Zãvoranca
vreo douã, de nu te mai spalã toatã smirna
şi tãmâia din cer! Se poate pune cineva pe
pãmântul ãsta cu mine, bai, zdreanţo?!
- Pãi, tocmai de aceea am venit. Nu
mai ai egal pe pãmânt. Fii gata!
- Gata! Pânã-aici! Prinde pumnul
ãsta! Na şi din partea asta, cu ristul!
Hahalerã de smoalã care eşti mai urât decât
Nicoliţã! Na, şi-un drop! Stop pã piept,
cãlcâi şi-un cap în gurã a la Zidane. Sunt
sculã, bãi, nesimţitule care eşti.
- Nu mai da!
- Virgile, Argãsealã, verilor şi
nepoţilor, pã el, Licã, pã el, mãããã!
"Îngerul" Morţii se zbãtu cu putere şi cu
mare greutate reuşi sã scape, destul de
smotocit, din ghearele lui Gigi şi ale acoliţilor sãi.
Întors la Sfântul Petru, acesta îi povesti
prin tot ce trecuse. Sfântul Petru îşi fãcu
o cruce cât Carul Mare de mare!
- Zãu, Sfinte, sã nu mã mai trimiţi
dupã ãsta, cã-mi schimb meseria. Am cucuie
şi escoriaţii pe tot scheletul meu, am pierdut 10
kile de fulgi, iar cu aripa stângã trebuie sã merg
la reşapare.
- Lasã, cã-ţi trece. Te transfer la
Departamentul Ciobani Adevãraţi...
- Aşa, Doamne! D-ãia mioritici, "pe-
un picior de plai/pe-o gurã de rai" nu din
ãştia care transhumeazã alte alea.
- Dar înainte sã pleci vreau sã te
întreb ceva...
- Da, Mãrite!
- Sper cã nu i-ai spus nimic despre
mine!?
- Se poate, Mãrite!?!
- Cine sã se mãrite, idiotule?
Zdreanţã care eşti, hahalero...
|