Ştii…
am decis sã-ţi scriu
la o adresã tãcutã -
scrisori arse,
scrisori neexpediate,
cu degete de foc mocnit
îţi va aduce vântul
culori pierdute-n vise
ce au fost cândva pãsãri
pe cerul devãlmãşiei noastre.
Voi despãrţi apele de sus
de cele de jos
şi voi lãsa doar ploaia sã-ţi vorbeascã
despre miezul cuvintelor neînţelese,
despre cum rãsare şi apune soarele
pe marginea mea de univers,
despre viorile ascunse sub scoarţa copacilor,
despre fricã, laşitate, durere,minciunã
…şi despre iubire (de ce nu?)
Cât despre mine…sunt ok â€"
e singura opţiune viabilã.
