|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
|
[
POEZIE ] |
Nicu Constantinescu |
MITOCANUL |
|
S-a urcat porcuâ€"n copac:
De fel fiind mitocan,
De minte mereu sãrac
Şi-a luat tâmpul, merţan.
Îl plãteşte greu, în rate
Şi stã cu chirie,
Când de foame nu mai poate
Pleacã-n pribegie.
Face fiţe cu volanul
Şi sfideazã totu-n jur,
Şi ascultã mitocanul
Manele de prost augur.
Scuipã flegma din maşinã
Cu dezinvolturã,
Iar jargonul plin de jenã
E singura lui ,,culturã’’.
La stop scârţâind opreşte
Ca dupã un asalt
Şi aruncã şmechereşte
Resturile pe asfalt.
Trage maşina la scarã
Şi blocheazã zebra,
Intrând în alimentarã
Scuipã guma, lepra.
În argou de mahala
La casã vorbeşte,
Şi cu mutra de lichea
Îngâmfat plãteşte.
Înjurã un bãtrânel
Care-n cale-i stã,
Fluierã ca la bordel
Când zãreşte-o fustã,
Crezându-se şofer bun,
În trombã porneşte
Şi de-semenea nebun,
Lumea se fereşte.
Eu am scris numai un pic,
Doar un mic eşantion,
Din comportamentul tipic
De mitocan autohton.
|
|
Data
înregistrãrii textului:
12.07.2014 |
Numãr
accesãri / comentarii:
684 /
12 |
|
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|