...pluteam şi timpul se învolbura cu furie şi se transforma într-un ocean şi valurile lui înspumate se frângeau pe plajã şi-mi sarutau gleznele...şi-mi ridic privirea spre cerul înorat...
Şi inchid ochii şi pãşesc pe întunericul ce mã poartã spre realitate şi simt caldura trupului ei şi deschid ochii şi-i privesc chipul apoi o sãrut uşor şi mã ridic din pat şi mã apropii de fereastrã şi privesc oraşul mângâiat de mãtasea dimineţi apoi întorc spatele ferestrei şi-mi aprind o tigarã şi privesc trupul femeii ce se zideşte din spuma cearceafurilor şi realizez cã destinul îmi zâmbeste prin frumuseţea ei...
Nu-i cunosc numele şi nici nu vreau sã-l aflu, e mai frumoasa aşa şi se întoarce pe partea stângã şi cearceaful alunecã de pe umãrul ei şi pare un val ce se retrage dezvelinudu-i sânul perfect şi dulce şi realizez cã am muşcat din acel mãr,simţind...ştiind cã şarpele este reprezentarea dorinţei primordiale pe care creştini trebuie sã o zdrobeascã.Dar eu am fost mai puternic şi am ales sã mã predau dorinţei şi m-am lãsat învaluit de braţele ei...priviţi cât de frumoase sunt zic eu adresându-mã destinului...şi destinul îmi raspunde în triluri de privighetoare...
Şi le aude şi ea şi deschide ochii şi-mi zâmbeşte apoi trage cearceaful peste ea şi mã priveşte în tãcere şi pot spune cã tãcerea este minunatã şi strivesc ţigarea în scrumierã şi intru în baie pentru a face un duş.
Şi când ies din baie,observ cã se îmbrãcase şi pregãtise micul dejun.
-Sper cã ţi-e foame zise ea zâmbind.
-Mi-e o foame de lup zic eu şi mã aşez la masã şi mãnânc alintat de privirea ei drãgãstoasã şi ştiu ce se petrece în mintea ei.E femeie şi visul ei e simplu...un camin primitor şi un soţ iubitor şi bineînteles,stabilitate financiarã şi eu îndeplinesc aceste condiţi şi termin de mâncat şi mã las pe spãtarul scaunului şi scap un râgâit sonor şi observ o umbrã de scârbã pe chipul ei şi sunt mulţimit,i-am stricat visul şi-mi aprind o ţigarã şi savurez momentul.
-Dacã vrei sã pleci,te duc cu masina zic eu ascunzându-mi sadisfacţia.
-Mulţumesc dar nu-i nevoie zise ea şi luã poşeta de pe masã şi ieşi din apartament fãrã sã priveascã în urmã.
Dacã şi-ar fi întors privirea,ar fi observat sadisfacţia de pe chipul meu şi ar fi înţeles totul...
Şi ramân aşezat şi dupã plecarea ei şi-mi aprind o nouã ţigarã şi beau din cafeaua pregãtitã de ea şi constat cã se pricepea sã facã o cafea bunã şi tare.Dar nu regret comportamentul meu,pentru cã,ea este o femeie şi toate femeile sunt la fel şi se zbat sã-ţi dovedeasca cã ele sunt unice dar zbãtându-se,nu fac decãt sã-ţi doveneascã faptul cã,toate femeile sunt la fel...
Şi strivesc ţigarea în scrumierã şi mã ridic de la masã şi intru în dormitor şi trag pe mine o pereche de blugi şi un tricou şi mã admir în oglindã.Sunt mulţumit de cum arãt,sunt un avocat cu o carierã strãlucitã şi sunt chipeş şi femeile sunt atrase de bãrbaţii ce le pot oferi stabilitate financiarã şi mã întorc spre stânga şi-mi admir profilul apoi i-au cheile din fructierã şi ies din apartament.
