Înjurãtura este o prescurtare a revoltei pe care o întrebuinţez cînd sãnãtatea ideilor este în primejdie
În zori cînd m-am trezit m-am pomenit cã nu mai sînt politicos, am devenit antipatic, ştiu noi înjurãturi concepute în grajdurile politice şi cînd m-am uitat în cartea de identitate aveam sub fotografie un bilet unde eram anunţat cã am altã vîrstã. Nu am stat pe gînduri prea mult şi am contestat toate astea la Curtea de Apel pentru cã nu credeam cã despre mine este vorba. Nu se schimbase nimic în viaţa mea, cu aceiaşi paşi mã retrãgeam din calea fericirii, îmi pãstrasem meniul care nu are nici un efect asupra destinului şi ca de atîţia ani refuzam sã mã îndrãgostesc ca sã nu mai pãţesc ca acum doi ani cînd femeia care mã cazase între coapsele sale într-o zi venise cu toamna şi îmi fãcuse ravagii în suflet.
Cel mai mult mã deranja faptul cã pînã ieri aveam o vîrstã şi azi de dimineaţã aveam alta. Nu mã îmbolnãvisem, noaptea viruşii nu vãd, nu numãrasem mai multe frunze, decît aveam planificat, pînã la solstiţiu de iarnã mai aveam şi nu îmbrãcasem încã nici un costum de zãpadã. În aceastã perioadã nu am mai avut parte de prea multe dezamãgiri pentru cã guvernul a fost în concendiu şi chiar dacã am plîns în cîteva rînduri am fãcut-o fãrã lacrimi şi nu m-a vãzut nimeni. Toate argumentele cã am aceeaşi vîrstã erau de partea mea şi eram sigur cã instanţa de judecatã îmi va face dreptate. În caz contrar voi pleca în exil. Am mai vrut sã plec odatã, cînd tata mi-a luat primul ghiozdan care se ducea în spate am crezut cã mã trimite pe alte continente. Pînã mi-a explicat cã el nu poate veni zilnic cu mine la şcoalã sã îmi care cãrţile, aşa cã mi-a luat acest rucsac de ţinut înteligenţa cã sã îmi aminteascã unde trebuie sã merg zilnic.
În schimb eram mulţumit cã mi se îmbogãţise vocabularul cu înjurãturi noi specifice secolului în care am trecut. Pentru mine înjurãtura este o formã prescurtatã a revoltei şi de cîte ori o întrebuinţez mi se încreţeşte pielea de cîtã forţã are sã vicieze aerul. Pentru mine înjurãtura este o infrastructurã excelentã sã pot intra în sediile celor care ne conduc. Devenisem antipatic pentru cã încã mai foloseam secera sã culeg maci care încercau sã cotropeascã suburbia mea şi ciocanul sã bat noile indicatoare de circulaţie proprii capitalismului, instrumente ce aminteau vechile nelinişti materialiste. Ca sã scap de asemenea antipatii m-am înscris la un nou partid apãrut de cîteva sãptãmîni care mã convisese prin sigla afişatã, o femeie cu chiloţii în mînã, simbol al democraţiei goale. Am ţinut post o perioadã de timp sã nu intru cu toxine în mine în sala de judecatã. Dupã cîteva minute de deliberare Curtea de Apel a anunţat sentinţa: â€Întrucît vîrsta este o nebunie care suferã pentru greşelile pe care nu le-a comis are voie sã intre sub poza de pe cartea de identitate cînd doreşte pentru a nu se încuraja amnezia în rîndul poporului.â€