Nu demult, intr-un magazin cu tiraj
naţional, am intâlnit urmãtorul
anunţ: â€ŢClarvãzãtoarea Maisa vã poate
deschide cartea, poate ajuta toate
persoanele ce au probleme legate de vrãji,
farmece şi blesteme".
În acest articol, nu vreau sã mã leg de
veridicitatea celor spuse de aşa numita
clarvãzãtoare. Nici nu doresc sã contrazic
sau sã întãresc credinţa sau, hai sã-i
spunem non-credinţa, celor care se
întâlnesc cu astfel de anunţuri. Ceea ce
urmãresc este de a vedea dinamica acestui
mit al vrãjitoarei în cultura româneascã şi
în ce s-a transformat el de-a lungul anilor.
Adevãrul este cã dacã vorbim despre un
ritual, obicei, practicã , trebuie sã le
alãturãm cuvãntul dinamism. Orice ritual,
practicã trece printr-un proces de
dinamizare, din care ar putea ieşi total
schimbat. Pentru a întãrii aceste
informaţii voi aminti conceptul lui Paul
Marcier care vorbea încã din 1966
de â€Ţmoartea primitivului" încercând sã
reabiliteze schimbarea. Opţiunea lui pentru
acest fenomen nu viza nicidecum distrugerea
identitãţii, ci proclama necesitatea de a
nu avea o înţelegere negativã asupra
schimbãrii sociale şi acceptarea faptului
cã nu avem de-a face cu o societate â€Ţferm
localizatã în timp şi spaţiu, armonioasã şi
integratã". Trebuie înţeles faptul cã nu
avem de-a face cu o societate descrisã de
cercetãrile anilor 1930. Atunci,
societãţile erau prezentate printr-un
demers antievoluţionist, ca şi cum ar fi
existat în afara unui cadru geografic şi
istoric exact, neputînd fi atinse de â€Ţnici
un fel de consideraţii antagoniste sau
fracturi". Astfel putem vorbi despre
existenţa unui complex imens de conexiuni
şi interconexiuni stabilite la nivel
planetar, acesta fiind numit în linii mari
globalizare. În ciuda numeroaselor foloase
datorate globalizãrii, tot mai multe voci
susţin cã aceasta încurajeazã înlocuirea
actelor culturale autentice în altele
prefabricate, denaturate sau ambalate în
demersuri pseudoculturale.
Dar, deoarece â€Ţtrebuie sã deducem cele
viitoare din cele trecute" , propun sã ne
întoarcem privirea undeva în trecutul
comunitaţii rural româneşti.
Pentru cã, în prima parte am pomenit despre
anunţul legat de o clarvãzãtoare
care â€Ţajutã toate persoanele care au
probleme legate de vrãji, farmece şi
blesteme" în cele ce urmeazã voi vorbi
despre practica terapeuticã a comunitãţii
folcorice reprezentatã prin magie. Aceasta
este o formã articulatã care include
performarea unor şcenarii ritualice,
vindecarea fiind susţinutã de factori
divini binevoitori. Se mai poate aminti cã
magia se prezintã ca o sumã de strategii
prin care omul încearcã vindecarea bolilor,
prezicerea viitorului, controlul vremii, de
fapt, încearcã sã intervinã în desfãşurarea
lucrurilor.
â€ŢParemiologia popularã completeazã maxima,
configurând prin multiplicitate nu doar
categoria pacient – receptor, ci şi pe cea
a terapeutului – performer: câte babe
atâtea vrãji." Putem observa cã, de un
statut aparte în comunitatea tradiţionalã,
se bucurã â€Ţbaba", care ştie descânta şi
care este cãutatã de sat când între membrii
comunitãţii se ivesc probleme sau boli.
Când vorbim despre â€Ţbabã" este important de
specificat o altã caracteristicã a ei.
Aceasta face parte din categoria femeilor
iertate .
Datoritã susţinerii pertinente ale unor
abordãri sociologice, psihologice şi
antropologice a studiilor etnografice şi
etnologice, s-a scris mult despre
activismul femeilor pe latura de terapie a
magicului. Diverse procedee magice care
conduceau la tranşcenderea spre cunoaştere
erau încredinţate numai bãrbaţilor.
Efectuarea ritualurilor magice şi a tot ce
implicã punerea în practicã a credinţelor
magice, era o tainã cunoscutã şi rezervatã
numai femeilor. Femeile sunt performerii
activi al ambelor tipuri de magie, cea
beneficã si cea maleficã. Astfel, se
creeazã acea dualitate a praxisului şi
conferã profilului feminin un statut aparte.
Pierre Bourdieu considerã cã magia femininã
nu este altceva decât un transfer de scheme
mentale care încorporeazã calitãţi vechi
care se vor atribui unor entitãţi noi.
Magia opereazã prin intermediul unor
transferuri care se realizeazã cu ajutorul
unor persoane cu calitãţi deosebite sau cu
experienţã într-ale vrãjitoriei.
În mare parte aşadar, magia este o
întreprindere femininã, femeile fiind cele
care iniţiazã ritualul magic, principalii
beneficiari dar şi personajele cele mai
penetrante ale imaginarului simbolic. Atât
cât este atestatã în arealul românesc,
vrãjitoria asociazã de cele mai multe ori
femininul cu demonicul, mai ales în
virtutea unei relaţii fizice cu clare
conotaţii sexuale. Magia terapeuticã este
un teritoriu ocupat prin excelenţã de
femei, care îşi transmit cunoştinţele din
generaţie în generaţie, de la bunicã la
mamã şi apoi la nepoatã. Medicina magicã şi
leacurile naturiste au constituit la un
moment dat calea principalã de acces a
comunitãţii tradiţionale la terapie.
Privind per ansamblu, se poate observa cã
avem de-a face, citind anunţul prezentat în
deschiderea acestui articol, cu un mit care
a suferit, odatã cu trecerea timpului,
diferite malformaţii. Unele dintre ele se
pot observa cu ochiul liber, altele pot
intra, deocamdatã, în discuţie.
Astfel, avem de-a face cu o femeie,
susnumita Maisa, care este clarvãzãtoare.
Aceasta poate fi o primã schimbare pe care
timpul a adus-o mitului, deoarece, am
subliniat cã diverse procedee magice care
conduceau la tranşcenderea spre cunoaştere
erau încredinţate numai bãrbaţilor.
În acelaşi timp, acest anunţ era însoţit de
o pozã, cel mai probabil al acestei femei.
O simplã privire asupra portretului ne
poate arãta cã doamna Maisa nu are o vãrstã
deloc înaintatã, deşi, dupã cum am
menţionat, cele care erau cãutate pentru
aşa numitã magie curativã erau â€Ţbabele"
satului sau, cum mai erau numite ele,
femeile iertate.
Un lucru care poate intra doar în discuţie
este background-ul acestei femei. Nu pot
spune dacã ea este o persoanã cu calitãţi
deosebite sau cu eperienţã în practica
magicã. Nu pot spune nici dacã ea a
moştenit acest secret din generaţie în
generaţie.
Dar una dintre cele mai importante
tranformãri pe care le-a suferit mitul
împreunã cu practica magicã este acela cã,
majoritatea acestor â€Ţvrãjitoare" de ocazie
lucreazã, dupã cum afirmã ele, împreunã cu
Dumnezeu. Acest lucru contravine total
informaţiei care spune cã vrãjitoria
asociazã de cele mai multe ori femeia cu
demonicul.
În cele din urmã trebuie specificat faptul
cã, în comunitatea ruralã româneascã, deşi
se ştia de existenţa vrãjitoarei şi deşi
oamenii ştiau care era persoana care se
ocupa de practicile oculte, aceasta rãmânea
în umbrã şi se încerca o pãstrare totalã a
tãcerii asupra existenţei şi cunoştinţelor
ei.
Aşa cum am specificat, acest articol nu
vrea sã scoatã la suprafaţã calitatea de
adevãr sau minciunã ale acestor anunţuri.
Prin acest mic eseu am dorit sã fac o
scurtã trecere prin definiţia de mit al
magiei şi ce a însemnat el de-alungul
timpului.
