Dacã-ar fi sã trag o linie,
Astãzi n-am fãcut nimic,
Am pictat câteva mere,
Şi-o cãsuţã cu atic...
Am privit norii, o vreme,
Tot crezând cã va ploua
Însã, fãrã sã mã cheme,
Cerul parcã...îmi zâmbea
Şi-atunci, sincer, eu pot spune
Astãzi este ziua mea
Sau a ta,
Sau a mea şi-a ta
Sau aşa cumva...
Cred cã nu mai pot sã numãr
Toate stelele din cer,
Parcã-a ruginit şi timpul
În mantaua lui de fier,
Cum, din fericire, cerul,
Tot mai rar...dar, ne zâmbeşte...
Eu...am dezlegat misterul,
Cred cã încã ne iubeşte...