Ecoul
...
Şi totuşi, de-aici vom pleca
Pierduţi în zãrile-albastre,
Dar crezi cã amândoi vom uita,
Visele şi clipele noastre?
...
Şi-atunci, când noi ne vom pierde,
În albastrul acela curat,
Cine va sta sã-ţi dezmierde
Sufletul tãu minunat?
...
Dacã-n altã lume ne-om naşte
Şi cerul atunci va fi nou,
Vom simţi în noi un ecou
Şi-atunci, ne vom recunoaşte!
...
Iar ecoul acela postum,
Pe care îl vom simţi
Şi care ne va trezi,
E iubirea noastrã de-acum!