îîncã o datã
eram doar o lacrimã pe linia vieţii
când în poiana din palmele tale şi-au ascuţit pisicile sãlbatice
uitãrile
acelea care dupã ce pregãtiserã ceaiul
din frunze sãlbatice şi uscate de searã
se prelingeau pe geamul de la coada ochiului
pânã la maica dorului care le mângâia pe toate în tãlpile goale
pe zãpezi
şi fulgii zgârâiau cu ghearele albastre de
amintiri
singurãtãţile torcând încã
neîmblânzite
