se duce-n vreme
simţirea în tumult cu trupul
speranţa
şi lacrima şi râsul
fermecãtoarea faţã
întru a ei peire
oglinda
cu nesfârşitã urã
o vede doar pe dânsa
rãmân în vis
vãd chip frumos
cu rãdãcinã nouã
în douã mã împart
un soare
şi-un alt soare
simt
cum seara dorurile cresc
dimineaţa iubesc
pe celãlalt în rouã