Mã alung printre stele pierdute
în ritm de vals osândit
la grele încercãri
care-mi comandã: â€Du-te!â€
Sclipitoare iluzii,
freamãt de timp în scurgeri de soare
semneazã speranţe,
adie-un vis,
soarbe trecutul,
muşcã şi doare.
Trist!
Capul înclin la tot ce e scris.
Albe himere adunã culori
din aripi de fluturi,
seamãnã dor,
oceane de flori
peste câmpuri.
Gust infinitul,
m-ascund
ş-apoi
mor.
