|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
|
[
POEZIE ] |
Victor Bragagiu |
Salcia |
|
Salcia pletele cãrunte
Apleacã moale spre pãmânt,
Iar visele-i atât de multe
Se-nclinã-n basme de argint.
Ea susurã-n geruri de noapte,
Ea geme-n vântul furtunos
Şi, adunând din stele şoapte,
Le-mprãştie oftând pe jos.
Trec pe alãturea cerboaice
Şi lupi se poartã uneori,
De-şi rup cãrãri prin a ei pace
Ce se pitise înspre zori.
Urmele-i râd tãios în faţã
Cã ea în urmã a rãmas
Şi n-a putut sã ia din viaţã
O ocrotire în popas.
Cã e, de fapt, aici strãinã
Fãrã de roade, bogãţii
Cu nefolosuri din luminã,
Cu neavântare-n veşnicii.
Şi ea suspinã şi şopteşte
Lovindu-şi pletele uscat
Plângând atât de omeneşte
Dupã Înaltul Împãrat.
Ce vine-n velele de Soare
Înconjurat de ghiocei
Şã-i înfloreascã mãrţişoare
În toate plânsetele ei.
|
|
Data
înregistrãrii textului:
05.02.2015 |
Numãr
accesãri / comentarii:
682 /
4 |
|
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|