noaptea apare-n geam,
aruncã fulgere-n Satan,
şi cerul plânge
prin vãi,
scurmã urme-n noroi,
arde focu-n ploi,
formeazã tornade si sloi,
mã stinge,
cu caterul mã frige
Pe mine...
cânii nu mã latrã,
când plec la bãtãlii stinse de focul
ce arde-n ranã
şi nu mã sfarmã
nici zaţul ce stã lipit de ceaşca mutã şi amarã
...
pe mine...
nici dracu nu mã catã,
în bube şi abcese-n falcã,
nici nu mã catã, nici omoarã!
