Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «» - []
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, 2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Editura Boem@
»  Librăria online Boem@
»  Revista literară Boem@
»  A.S.P.R.A.
»  Poeme cibernetice
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  25555236  
  Useri online:   29  
Revista literara BOEM@
Anunţ: Antologie literară colectivă  
 
[ PROZA ] Mihai Iunian Gindu

Pânã la sfârşit
 

- Ştii ce va rãmâne în urma noastrã? Care va fi rezultatul absurd, diabolic, a peste 2.000 de ani de fiinţare, de speranţe, de patimi? Unde se va sfârşi totul, aberant?
- Deseori mã întreb. Dar istoria, pe lângã aceea cã este crudã, are şi tragicul destin de a fi mutã...
- Priveşte, te rog, în jurul tãu. Cadavre sfârtecate, pãmânt ars, dâre de sânge. Nou-nãscuţi în agonie, Rotweilleri sfâşiind cu colţii lor monstruoşi, pornografie filmatã în cãmãruţe obscure în care se consumã droguri. Vânzãri de trupuri, renegarea sinelui. Temple ridicate lui Satan, chipuri de pe albume death-metal rânjind deasupra omenirii. Politicieni îmbibaţi de cocainã şi de discursuri putrede. Pentru asta au murit eroi, s-au rãstignit martiri şi au înnebunit filozofi. Pentru asta... Vrei sã ştii ce mai rãmâne?
- ...
- Nada... am rostit, pe un ton care mi-a ieşit lugubru. Nada!!! Naaada!!!! am rãcnit, într-o eliberare pe jumãtate neomeneascã. Absolutamente nada!!!!
Bianca m-a privit cu durere.
- Nada, Nada... am repetat, ca un mecanism defect. Muerte, Muerte... Nada... Nada...
- Opreşte-te, te rog...
- Muerte... am rostit, pe un ton mai stins de data aceasta, apoi am început sã plâng în hohote scurte.
- Vor fi mulţi chemaţi şi puţini aleşi...
Mi-am afundat capul în mâini şi m-am crispat, neputincios.
- Aş vrea sã mai fie ceva... Dar mã tem cã e prea târziu...
Bianca privea cu ochi goi cãtre fereastrã. Şi-a aprins o ţigarã.
- Vreau sã uit, sã nu mai ştiu, sã nu mai fiu... am respirat adânc. Te rog, dezbracã-te.
Şi-a scos încet hainele, apoi s-a întins lasciv pe canapea. I-am urmãrit mişcãrile crispate, reci, apoi am simţit cum extazul începe sã se întipãreascã pe faţa ei.
-Am sã te iubesc mereu, pânã la sfârşit¦ am şoptit. "Mi amor".

*

Am visat cã eram în Rai. Îngeri minunaţi, albi, inocenţi zburau prin jurul meu, arãtându-mi, candizi, cu aripile lor imaculate drumul cãtre Infinit. Soarele se revãrsa asupra mea ca o binefacere îndelung aşteptatã. Iubita mea, Bianca, era ca o micã fatã neştiutoare din basmele lui Andersen, complet nepângãritã, aşezatã pe un covor purtat de micii îngeri.
Eu uitasem ce este vina, eliberat complet de dorinţe în acel univers mirific. Cristale de gheaţã se spãrgeau în mii de bucãţele, ca într-un caleidoscop. Binecuvântarea plutea asupra noastrã. Iertarea. Pacea. Fãgãduinţa.
Era o linişte irealã, divinã. Iisus adusese pacea pe Pãmântul Blestemelor, zdrobind mai întâi, pentru totdeauna, uşile ferecate ale Iadului.
Atunci am ştiut cã durerea şi frica dispãruserã.

*

- Eşti studentã la Litere. Ştii ce sunt literele, iubita mea? Desigur. Dar dã-mi, te rog, voie sã-ţi expun propria viziune.
- Îmi fac bine discuţiile. Sunt ca o poartã întredeschisã.
- Exact. Literele sunt un fel de arme magice, printre puţinele care ne-au fost lãsate. Din ele alcãtuim, înainte de cuvinte (sau în acelaşi timp cu ele), stãri, aspiraţii, miraje. Ne putem înãlţa pânã la Cer pe mica scarã alcãtuitã din litere. Putem reînvãţa sã iubim, sã iertãm, sã zburãm. Sunt sigur, cuvintele mele nu-ţi vor pãrea stranii.
- Da, înţeleg ce spui...
- Şi - ce e cel mai important - ne putem sonda conştiinţa. Ne putem reconverti. Avem şansa unicã de a reconstrui prin iubire. În loc de aceasta, ştii ce facem?
- Din nefericire, da.
- Folosim cuvântul pentru a trãda. Pentru a osândi la moarte. Ne jignim semenii atât de dur încât rãnile pe care le provocãm nu se vor mai închide niciodatã, ne îngropãm iluziile, ba chiar creãm. Însã creãm monştri în miniaturã, sângerânzi, terifianţi. Creaturi diabolice care ne golesc de energie, ne pervertesc minţile, aruncã blestemul asupra omenirii. Fantome translucide care golesc conturi bancare, ucid visurile copilãriei, mutileazã darurile divine. O facem senini, inconştienţi, barbari. Dumnezeu ne respectã, de aceea ne-a lãsat arma alegerii. Putea sã n-o facã.
- O armã mai redutabilã decât cea nuclearã.
- Într-adevãr. Ştii cine sunt, cu adevãrat, cãlãii care zâmbesc sadic atunci când victima îşi dã ultima suflare, dictatorii care îşi ridicã aberantele statui pe suferinţa înlãcrimatã şi martiricã a celor mulţi, pedofilii care îl aruncã pe diavol asupra copiilor nevinovaţi, drogaţii care îşi distrug, într-o ultimã halucinaţie, viaţa care le-a fost datã de Cer, sataniştii care îşi tatueazã cifra fiarei? Sunt propria noastrã creaţie. Asta am învãţat sã facem cu literele, într-un act dement, cinic. Ne urlãm orgoliul, ne clamãm atotputernicia, când suntem de fapt doar cu un pas înaintea sfârşitului, ne înecãm abominabil cu propriile cuvinte, ca într-o vomã.
- Grotesc.
- Nu mai rezist, Bianca. Am fãcut multe greşeli în viaţã, dar cel mai apãsãtor sentiment pe care l-am trãit, în afara remuşcãrii, a fost acela de a-mi fi dorit sã nu mã fi nãscut, sã nu fi asistat la toate acestea. E ca un coşmar din care nu mã mai trezesc. E ca o damnare.
- Moral, chiar şi noi doi suntem vinovaţi.
- Ştiu. Oricât am încercat, n-am reuşit sã alung orice urmã de orgoliu, de sfidare fãţişã, de tulburare a ordinii universale printr-un gând ascuns. Nu va mai rãmâne nimic-nimic, va fi ca o implozie giganticã, ca o Sodomã amplificatã de mii de ori¦ Nada, Nada. Pãpuşile fãrã de viaţã vor rãmâne sã fixeze cu orbitele lor infinitul.La muerte.
- Şi mie îmi vine greu sã mai sper. Totuşi, speranţa a fost lãsatã cu un scop, nu e doar un cuvânt deşart menit sã alimenteze filozofia nihiliştilor. Uneori se pot întâmpla lucruri împotriva tuturor pronosticurilor.
- Da, ai dreptate. Însã deseori nu mai pot evada din lumea asta - e ca o temniţã. Ca o încãpere rece, ostilã. Ca un periplu printr-un decor strãin.
- O temniţã. Sunt momente în care mã rog doar sã nu fie ca în "Culoarul Morţii" (*) Deşi ceva îmi spune cã aceasta e lumea în care trãim.
- Te rog, acum lasã-mã sã uit, nu mai vreau sã ştiu. Poate ar fi fost mai bine dacã n-aş fi ştiut niciodatã.
Am privit-o cum se dezbracã, cum îşi înfige degetele în sine într-un act extatic."La Muerte", dacã aş putea vreodatã sã uit...
Nu sunt un voyeur autentic. Nu ştiu de ce, dar simt un gest de laşitate în voluptatea voyeur-ilor, parcã mã încarc de o vinã - deşi e evident cã viciul lor, care uneori devine şi al meu, este chiar printre cele mai inofensive.
-Pânã la sfârşit, iubirea mea, pânã la sfârşit... Doar tu exişti pentru mine... Te quiero... Mi amor.

*

Am visat mari ţinuturi de gheaţã scãldate în soare, un alb imaculat şi fluorescent care mã scotea în afara timpului. Reni minunaţi, întinderi nesfârşite. Apa rece, apa vie¦ Cuvintele sensului originar.
Alunecând pe gheaţã ca într-un carusel feeric, ştiind cã vina, ca şi durerea, ca şi teama, şi-au încetat existenţa.¦
Am vãzut apoi sirene ireale ridicându-se din ape pentru a da glas unei cântãri ce depãşea terestrul. Dar nu erau înşelãtoare, nu atrãgeau în capcane muritorii rãtãciţi, ci doar întruchipau o altã minune a tãrâmului de dincolo.
Atât de aproape e acest tãrâm. Trebuie doar sã închizi ochii pentru a ajunge în el.¦ "Închide ochii". Stranie parabolã.
Nimic nu e imposibil. Am urcat doar pe scara literelor. a cuvintelor.
Îngerii buni, blânzi, luminoşi pluteau deasupra ţinutului îngheţat, iar eu le primeam, fericit, binecuvântarea. Iubita mea era o inocentã, diafanã creaturã plutind prin zãrile infinitului"¦
Atunci am înţeles de ce Dumnezeu ne-a creat din iubire.


*

- Delir al drogurilor, adolescente rãpite, vene tãiate. Câini lãtrând la porţile Infernului, cruci inversate. Sânge nevinovat acoperind ţinuturile fãrã nume ale devenirii. Metafore ucise, prostituţie. Moartea rânjind atroce dintr-un leagãn pãrãsit, ruginit, al unui copil rãmas fãrã copilãrie. Ai pomenit ceva mai dureros şi mai inutil de atât? Ai studiat asta la Litere?
- Da, partea cea mai complicatã este cã am învãţat numai despre asta. E o poveste fãrã sfârşit, o baladã eternã. O ratare a unei metamorfoze, dacã vrei, despre care au scris mii de spirite.
- Nu e un ţinut (sau o ţarã) pentru bãtrâni - ştii, desigur, la ce mã refer(**). Dar nu mai e nici pentru tineri. Şi nici pentru noi doi. E un ţinut al nimãnui, rece, morbid. Este ţara pustiirii perpetue. Practic, locul unde nimeni n-ar vrea sã se întoarcã.
- Ştiu. Mã gândesc de multe ori cã, deşi au supravieţuit într-un fel sau altul, vechile proverbe chinezeşti sunt ale lumii urmãtoare.
- Nimeni, în valea arsã a istoriei. ce macabru sunã - şi totuşi, cât de adevãrat. Nici nu ştiu dacã existãm cu adevãrat, Bianca. Dacã existenţa noastrã nu este o simplã convenţie. Şi atunci, cui foloseşte mãcelul pe care-l declanşãm?
- În ţara în care se ucid amintirile va pieri viitorul - nu cred cã e vreun proverb, mai degrabã am spus-o eu acum, deşi e posibil sã fie vreo adaptare.
- Vreau sã uit, dar nu mai pot. Aş vrea sã fug, dar nu mai am unde. Dar ceea ce mã înfricoşeazã cu adevãrat, mã face sã-mi îngheţe sângele în vene, este altceva. Un lucru despre care mi-e teamã şi sã vorbesc, deşi e derivat din precedentele.
- Ce anume?
- Aş vrea sã iert. Dar nu mai am putere sã fac asta. Înţelegi?
S-a dezbrãcat încet, oferindu-mi privirii trupul minunat, pe care îl ştiam deja pe dinafarã. Voiam doar sã îi simt pielea cât mai aproape, sã mã contopesc cu ea, sã gust din fructul pasiunii ca şi cum am fi fãcut-o pentru prima datã.
-Noi doi. Pânã la sfârşit, mi amor.

*

Am avut cel mai bizar vis de pânã atunci. Râurile însângerate s-au albit, fantomele copiilor ucişi au revenit la viaţã sub forma unor mici creaturi drãgãlaşe, templele idolatre au devenit locuri încãrcate de sfinţenie.
Totul în jur se transforma. Mi-am adus aminte de cuvintele Biancãi: "O ratare a unei metamorfoze despre care au scris mii de spirite". Iatã, toţi am perceput-o ca pe o ratare, dar în final s-a dovedit cã exista ceva în plus.
Deşeurile care sufocau omenirea au devenit spaţii verzi, operele închinate Antihristului au pierit într-o vâlvãtaie imensã, flacãra ezotericã a sufletelor noastre a început sã lumineze lin, ca o candelã.
Amintirile cele mai de preţ au prins din nou viaţã, ape cristaline au acoperit cu susurul lor eteric, ireal, tot blestemul care fusese aruncat asupra omenirii.
La sfârşit, pe cer a apãrut curcubeul. Am rãmas împietrit.
Curcubeul,legãmântul fãcut de Dumnezeu cu oamenii. Mila care s-a revãrsat asupra lui Noe.
De undeva de foarte sus, iubita mea îmi zâmbea. Ajunsese acolo pe scara literelor şi a cuvintelor, fãcuse o alegere.
Atunci de-abia am înţeles pentru ce a trebuit sã trãim.


*Culoarul Morţii - ecranizare dupã celebrul roman al lui Stephen King, în care trecerea pe Pãmânt este înfãţişatã ca un calvar, ca un act oribil, în care cei buni asistã continuu la faptele scelerate ale celorlalţi.

**Referire la filmul nominalizat la Oscar No country for the old men (Nu este o ţarã/un ţinut pentru bãtrâni), care sugereazã pierderea oricãrei însuşiri umane într-o lume a violenţei şi a perversitãţii.
 
                        Data înregistrãrii textului: 07.01.2023
                        Numãr accesãri / comentarii: 304 / 0
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 Horia Costina POEZIE 17.02.2025 Vine iarna ! 11/0
2 Teodora POEZIE 16.02.2025 De dorul lor 16/0
3 Teodora POEZIE 16.02.2025 Nostalgie de iarnã 16/0
4 Horia Costina POEZIE 14.02.2025 Valentin ! 13/0
5 Radu Costina POEZIE 14.02.2025 Noapte 18/0
6 Victoria B. PROZA 11.02.2025 Zbârcea se însoarã 23/0
7 elbi POEZIE 09.02.2025 Mai rãmâne 51/0
8 Horia Costina POEZIE 06.02.2025 Noapte bunã ! 27/0
9 Daniel BG CRONICA 01.02.2025 Cobor 77/0
10 elbi POEZIE 26.01.2025 Precum e scris 72/0
11 Teodora POEZIE 26.01.2025 Omul, ca o cruce vie 45/0
12 elbi POEZIE 24.01.2025 Sã fim uniţi 52/0
13 Delia POEZIE 23.01.2025 Draga codrule 49/1
14 Delia POEZIE 23.01.2025 Copil fiind 45/0
15 Delia CRONICA 23.01.2025 Dor de casa parinteasca 45/0
16 Delia POEZIE 23.01.2025 DOR DE CASA PARINTEASCA 39/0
17 Delia POEZIE 23.01.2025 CAND EU TE TU NU MA 48/1
18 transilvanus CRONICA 20.01.2025 Timpul 48/0
19 Horia Costina POEZIE 18.01.2025 Iarnã , Iarnã trecãtoare … 48/0
20 Felicia Pană POEZIE 17.01.2025 Roze 51/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 Delia Draga codrule osiris Nu te supãra, dar scrie...
2 Delia CAND EU TE TU NU MA elbi Bun venit pe NODURI ŞI SE...
3 elbi Lui Eminescu Daniel BG Sus cu dânsa!...
4 Radu Costina La tine elbi Frumos!...
5 Teodora Dorinţe pentru Noul An romulus La mulţi ani!!!...
6 romulus Crãciunul e in suflet elbi Aşa sã fie!...
7 elbi Sfârşit de timp?... elbi Întotdeauna!...
8 Horia Costina Prin noapte a sclipit o Stea ! romulus Frumos!Sarbatori fericite!...
9 romulus Crãciunul e in suflet romulus Sãrbãtori ferici...
10 Jechiu Anna În ajun de sãrbãtori romulus Frumos! Tare imi este dor de s...
11 elbi Întrebarea ce pluteşte romulus Traim timpuri de rascruce. Pr...
12 elbi Ca un semn - decembrie romulus Frumos,trist,adevãrat.....
13 elbi Sfârşit de timp?... romulus Frumoase versuri! Lumina ,int...
14 Jechiu Anna Toamna la oraş elbi Bun venit pe NODURI ŞI SE...
15 osiris Iernatice trãiri romulus Frumoase trãiri......
16 Teodora Ţara mea elbi Subscriu:Sã fie zilnic ...
17 elbi Cãutând în noi elbi Fãrã iubire nici...
18 elbi Cãutând în noi romulus Citesc mereu,cu plãcere...
19 romulus La multi ani,România! elbi Frumos şi bine spus! LA ...
20 Teodora Ţara mea romulus La multi ani,România!La ...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
«Cenaclul Literar Online»
«Noduri şi Semne»
Revista literară Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Nicolae MARUNTELU, Alerg dupa o stea, Ed. InfoRapArt, Galati, 2010
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALURI DE LITERATURĂ
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Contact
Istoria cenaclului
Membrii fondatori
(1983-1989)
ONOMANTIA
Revista literara BOEM@

DONATI
PENTRU CULTURĂ

  Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE     PROZĂ     ESEU     TEATRU     UMOR     DIVERSE     BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@edituraboema.ro              Copyright © 1999, 2002 - ANA & DAN