Mã poartã paşii
Prin grãdina casei;
Tivite cu speranţã -
Atâtea amintiri
Întâmpinã cu drag
Zglobia dimineaţã,
Trezitã de un stol,
Cu mii de ciripiri.
În miezul zilei,
La umbra rãcoroasã,
Coboarã verdele
Cu flori la cingãtoare,
Mânat de doina
Ce-o cântã pãcurarul,
Lângã cioporul lui
De chipeşe mioare.
Mã uit la cerul
argintat cu stele
Prinse în horã
Precum nişte copii;
În zbenguiala lor,
Mai picã dintre ele,
Stârnindu-mi întrebarea:
Oare ce semn va fi ?
