Nu vreau
sã mai fiu copacul fãrã frunze,
care-şi înalţã crengile
pânã când se descompun,
fãrã ca, cineva sã-l observe.
Am obosit
sã mai exist
ca decor suficient de banal,
pentru a nu mai conta.
Trebuie sã mã rãzvrãtesc,
altfel,
voi avea mereu
aceeaşi existenţã ştearsã,
apãsatã de greutatea propriei umbre,
în care, eu,
deghizatã într-un copac înfrunzit,
voi aştepta mereu
o palã de vânt.
