|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
| |
| [
POEZIE ] |
cristi |
NIMICUL |
| |
Oamenii de ştiinţã au descoperit
o imensã fisurã greu de-acoperit
între real şi virtual unde se scurg,
nici nu ştiu cum sã explic
dar de fapt se scurge aproape tot.
Priviţi şi dumneavoastrã atent în jur
cum dimineaţa se scurge pe furiş
soarele dispare la fel, uşor, tiptil,
zilele aduc ce-a rãmas sub un abajur
nimic nou, timp mort, auxiliar, volatil.
Oameni buni, e mai mult chiar
se scurge omenia, bunul simţ
se duce însãşi fericirea tuturor
toate se duc printre-ntuneric şi luminã
acolo unde lucrurile-ncep sau se terminã!
Dar conform legii vaselor comunicante
în locul tuturor scursurilor drenate
ceva trebuia sã ocupe zonele-abandonate.
Cineva a spus: -Acesta e Întunericul !
Profesorii ziceau: -Nu existã întuneric !
E doar o simplã lipsã a luminii!
Ei bine-atunci...
o simplã lipsã a fericirii
cum s-ar putea numi?
Am stat pe gînduri un pic
şi-am hotãrât împreunã
sã îl numim:
MAI MARELE NIMIC!
|
| |
| Data
înregistrãrii textului:
04.08.2012 |
| Numãr
accesãri / comentarii:
1347 /
4 |
| |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
