sufletul orfan de simţire
cautã adãpost
agãţat de gând
recompus în palme
din puterea visului
logodindit cu inelarul minţii tale
rãtãcit între bãtãile nemuririi
simte fiecare apãsare
pe albul nescris în lupta literelor
din toate nopţiile de insomnii
cu slove aprinse
în cãutarea dorului
dincolo de fereastra buchiilor
la rugãciunea iubirii
cãmaşa înţelepciunii
netezeşte aşteptãri