|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
| |
| [
POEZIE ] |
Nicu Constantinescu |
TOAMNĂ TÂRZIE |
| |
Tristã-i toamna când se duc cocorii,
Se adunã-n cete negre, norii,
Recolta e pusã în hambare
Iar frunzele alergã hoinare.
Bruma omoarã ultima floare,
Plutesc rãzleţi fulgii de ninsoare,
Vântul rece în obraji ne bate
Alungându-ne visele toate.
Sufletu’-ngheţat cere-alinare,
Ne e dor de a verii dogoare,
De triluri ce inundã pãdurea,
De briza ce vine de aiurea,
De cãrãrile-nguste de munte,
De farmecul din serile mute,
De frumoasa zi lungã de varã,
De noaptea liniştitã, uşoarã.
De ploaia care udã pãmântul,
Şi de şoapte sosite cu vântul,
De florile-ncãrcate de rouã,
De magie când luna e nouã.
Însã şi toamna e tot a noastrã
Şi o primim bãtând în fereastrã;
Dacã venind ne şi întristeazã,
Mai bunã-i ca iarna ce-i urmeazã.
|
| |
| Data
înregistrãrii textului:
13.11.2013 |
| Numãr
accesãri / comentarii:
630 /
2 |
| |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
