Ardea. Roma ardea
Nero pe dealuri scria pentru ea
Râdea şi scria, scria şi râdea.
Disperare şi flǎcǎri multe el vedea prin
chipui nebunesc
În capul lui de împǎrat moare divinul ceresc.
Lumea ţipǎ, iar el clipa o trǎieşte
Clipa roşie de poveste
Şi tot scrie fǎrǎ griji
Vers dupǎ vers fǎrǎ oprelişti.
Împǎratul cel nebun râde şi tot scrie
Râsul sǎu cel plin de ironie
Aduce lumea-n agonie.
Zeii supǎraţi pe el
Ca dat foc Romei iubite
L-au lǎsat, l-au pǎrǎsit
În nebuna dragoste sǎ se fi liniştit.
