România lor e ţara frumoasã, bogatã,
Unde nu-şi fac problema zilei de mâine,
Unde pot trãi în huzur viaţa toatã
Şi pot sã sfideze oricând, pe oricine.
Sfidãtori, încrezuţi, îngâmfaţi,
Cred cã totul doar lor li se cuvine,
Profitori, nesãtui, desfrânaţi ,
Fãrã sã aibã un merit, o faptã de bine.
România noastrã e ţara în care
Banii nu ajung pânã mâine,
Şi lupta cu viaţa e fãrãâ€"ncetare,
Chivernisim zi de zi dumicatul de pâine.
România noastrã e cea de durere,
Pentru noi, egalul nu este egal,
Nouã ţara doar drepturi ne cere,
Dupã care murim netrataţi în spital.
România lor e oaza doritã-n deşert,
Locul unde doar ei îşi gãsesc paradisul,
Noi rãmânem cu viitorul incert;
Ni s-au spulberat speranţa si visul.
România noastrã e însuşi abisul
Ce-n urma lor adânc ne rãmâne,
În care mai mult ne îngropãm pasul
Şi rãmânem în adânc de genune.
România lor e cea de huzur şi plãceri,
Unde fantezii şi minuni se-mplinesc;
Ei nu au timp nici mãcar de dureri,
Pe scena lor se joacã teatru burlesc.
România noastrã e plinã de griji şi nevoi,
Unde copii geniali n-au norocul
Sã urce din hãul unde urcuşu-i greoi,
Sã poatã ajunge unde le-ar fi locul.
România lor e bazarul şi bâlciul
Unde-şi pot cumpãra tot, fãrã efort,
Pentru noi e corvoada şi biciul
Şi traiul greu, lipsit de confort.
România nu-i pentru noi toţi egalã,
Şansele nu sunt doar pe merit,
Noi avem dreptul la partea ei goalã,
Ei la partea cea plinã, în mod siluit.
Ne rugãm zi de zi la mai bine:
Sarãcitã e ţara şi plânge,
Mor copii şi bãtrâni în cãmine;
Plânsul e mut, regãciunea n-ajunge!...
|
