Asinor
...
Te-ai nãscut ca o zeiţã printre muritori de rând,
Soarele cu raze fine te îmbracã dimineaţa,
Norii cei cuprinşi de vânt ţi se-nchinã într-un gând,
Stropii zorilor ţi-s lacrimi, milostenia ţi-e viaţa!
...
Sau eşti înger de luminã prins în lumea-ntunecatã
Sau nemaivãzutã floare nãscutã dintr-o adiere,
Soarele ţi-adorã chipul, luna zâmbetul ţi-l cere,
Numai norii vãd în tine regina lor încoronatã!
...
Eu şi norii ştim mai bine cine eşti cu-adevãrat,
Eşti întruchiparea blândã a reginei Asinor,
Ce a coborât din stele şi în tine s-a-ntrupat,
Sã fii visul vieţii mele şi-a mea flacãrã de dor!
...
Eşti aici şi eşti cu mine, zâna norilor aleasã,
Suntem amândoi pe drumul pentru care ne-am nãscut
Şi cât vom fi împreunã, amândoi suntem acasã,
Aşa scrie-n Cartea Vieţii, pe rândul de început!