eu merg desculţ prin viaţã
mie îmi plac cãrãrile
sunt fanul drumurilor moi
cu multã iarbã
prin mult albastru
chiar şi cãrãrile vii
nu-mi plac uliţele înfundate
nu-mi plac capetele de drum
cu excepţia finişului
când ajung primul
nimeni nu mã întâmpinã
în spate simt priviri
lacrimi şi neputinţã
dorinţã de revanşã
mie îmi plac munţii
când îi privesc de la poalã
cerul când îl culeg
din lanul de in
stejarii falnici
din pãdurea gândurilor
unde-şi fac cuib cuvintele
în cãutarea înaltului
macii
cum aş putea sã nu-i iubesc
coloreazã fantastic
monotonia grânelor
mie îmi place raiul
dar pentru asta
cobor zilnic în iad