cinele negru il lasa doar pe ciinele negru.
pe ciinele cu parul asa, nu. el continua sa
stea cu nasul lui lung in mincarea aruncata.
linga nasul lui lung vine si nasul lung al
cinelui negru. ciine negru e la fel cu
acesta. daca ii privesc vad asa: ciine negru
e mai inalt decit tot ciine negru. dar nu cu
mult. dar acum stiu de ce ciine negru nu
musca pe ciine negru. dar de ce musca pe
ciine cu parul asa? ciinele cu parul asa
vine la tine si invirte coada. numai ciine
negru cind vine la tine isi linge gura. dar
cind vin amindoi ciine negru dar si ciine cu
parul asa, toti invirt coada. numai ciinele
cu parul asa sare sa te atinga pe piept. sub
par eu vad unghii. chiar pe pieptul meu. si
ciine negru e la fel ca si ciine cu parul
asa. ca si ciine negru. dar 2 doua ** II doi
ciine negru difera de ciine cu parul asa.
acum stiu de ce ciine cu parul asa e
alungat. nu e ca si ciine negru. cind ciine
negru il vede pe ciine negru el crede ca se
vede pe sine. si atunci imparte mincarea cu
sine.
dar omultudor la fel functioneaza? unde
etajul mai are unul peste, acolo. acolo e
usa cu usa. lemn e doar ca o rama. in rest e
geamul. geamul e transparent. pe el, dar nu
scris, au scris asa:
accesul
interzis.
omul tudor ma urmeaza ca asa ii spun. om
tudor acum mergi. omul tudor merge. dar
ajungem la usa cu scris. usa
accesul
interzis.
e tot geam. dar omul tudor nu sparge. pentru
ca aici e alta formascris litera care spune
decit atit:
accesul
interzis.
om tudor pare ca citeste. si nu e chip sa
treaca mai departe. de ce. eu stiu. el mereu
face ce i se arata. cum il fac pe om tudor
sa nu mai respecte? daca eu cuvintemii ii
rostesc, nu gasesc ascultare si nici
dar de ce om tudor, daca el face mereu ce i
se cere, daca eu ii arat: treci pe aici el
nu o va face? de ce asculta de ce ii spune
cuvintul scris litera? el crede mai mult in
cuvintul scris litera decit in vorbele mele
mii. daca eu as vorbi in rosu, ar intelege.
pentru ca acolo, cuvintulsemn
accesul
interzis
are imagineculoare rosie. deci eu nu vorbesc
in rosu. daca eu spun in rosu om tudor treci
el cred ca va trece. dar cum? cuvintul semn
accesul
interzis
e cu rosu. rosu e o culoare. cuvintul e
prins in taina literelor. daca rostesti si
gindul aude. iata:
accesul
interzis.
dar e rosu? semnul litera este suficient ca
masura sa poata spune si mai mult decit
rosu. stiu. poarta un sens. un semnificat.
deci se poate intelege. eu trec. eu nu sunt
ca omtudor. eu pot sa inteleg ca mai e
cineva care vede cuvintul semn litera dar
trece. de ce sa fie interzis? sau de ce doar
pentru mine si omtudor. deci exista fiinta
care nu e pedepsita ca trece si peste rosu
si peste
accesul
interzis.
si am vazut. nu sunt putine
fiintaliberasafacaorice. si femeia cu inel
trece. omulgherman. ma tin dupa el. in
timpul lumina el trece de multe ori. intra.
si intra si de dincolo. de dincolo intra
afara. de afara intra inauntru. si nici nu
vede cuvintul semn litera. ca si cum nu ar
fi. ca si femeia cu inel. mai intraiese
femeia om marcu. dar e zimbeste mereu. o s-o
spun. poate ca asa poate trece. desi
cuvintul semn litera
accesul
interzis
e acolo. am atins cu degetul si mai si simt
ca exista. inchid ochii mii si il pot citit.
cum? si din gindulimagine al mintii. dar si
din atingerea lui, cu degetul. intre semnul
litera e spatiu. ca aici. litera spatiu
litera spatiu. intre litera spatiu. in
spatiu e tot geam. intre litere se poate
vedea ca sub semnul cuvint. dar ca si
deasupra lui. daca trec de usa unde semnul
cuvint se citeste cum este scris, inchid usa
de geam si citesc iar.
lusecca
sizretni
desi gindul imagine al mintii imi spune nu
exista, eu stiu ca tot gindul fapta acela mi-
l cere. fac asa. acopar incet ochii lui
omtudor. si sunt atent la degetele lui de la
miini, daca si el poate ca mine sa vada cu
mintea care simte in deget? doar sa puna
mina. dar eu sunt atent. sunt atent. acopar
lui ochii, imping usa cu semnul si el intra.
apoi sta. el sta cuminte. asteapta? asteapta
ca eu sa ii spun ce sa faca. ii spun om
tudor acum te intorci si vezi iar geamul. el
se intoarce. ii spun iar: acum trecem. el
iar refuza. stiu acum. la fel intelege si el.
lusecca
sizretni
e la fel si pentru el. sau doar tine minte?
e ca viespea? sau cum? viespea cadea ca o
proasta. eu am pacalit-o de mii de ori.
mereu la fel facea. e interesant ce pot afla
de la viespe. si de la locul in care
pamintul a vrut sa-l inghita pe cinele cel
mic. chiar atunci, cind mirosea urit. si
cind in fiecare zi mai iesea la iveala cite
un os. pina cind omul gherman a spus sa fie
luat. omtudor. sa-l fac sa treaca din nou.
si iar trebuie sa ii acopar ochii. doar asa
trece. el e ca si ciine negru.
care ciine negru daca vede ciine negru parca
se stie pe el. tot ciine negru. daca eu duc
oglinda la ciine negru cind el maninca. el
ce face? dar oglinda e ascunsa in perete.
cineva o tine acolo. dar stiu. mai jos si in
spate, unde e camera cu 3 matura, 4 galeata.
galeata e asa: 1 mare. 2 la fel. una mica.
daca galeata mare inghite in ea doua la fel.
doua la fel inghit in ele una mai mica.
atunci este loc. cine nu vede asta? da. omul
viorel nu mai vede asta. in colt sunt cirpe.
toate murdare. mai sunt asa: 6 cutii. in
cutia 4 mai sunt asa: 3 cutii. cutia din
cutii e la fel una cu alta de 3 ori. toate
sunt la fel pentru ca miros. asa cum miroase
dupa ce omul catinca spala unde curg apele.
pe cutia la fel cu alte 3 cutii pot sa spun
tot ce scrie. sunt frumos colorate. ele au
nume. de trei ori la fel. tot acolo eu stiu
ca vad asa: un bat rupt. este un lemn
rotund. unde el s-a rupt poate impunge. pe
perete, dar niciodata tavanul nu face lumina
desi e un loc mai mic decit cel pentru neon.
desi niciodata nu e lumina, daca usa
deschisa o las pot sa vad. tot acolo e si
oglinda. cind o ating ea se misca. daca o
ridic desenind unghiuri formate intre ea si
perete, stiu ca de luat o pot lua. deci
ciine negru cind vine, si numai daca are
mincare sub nasul lung, eu aduc oglinda. el
ce vede? asa cum vad eu tot pe eu, ciine
negru vede tot ciine negru, chiar daca nu e.
deci ciine negru maninca linga ciine negru
fara sa se razbune ca el crede ca tot el e.
la fel omtudor. dar cum e? el crede ca
accesul
interzis
e la fel cu
lusecca
sizretni
? sau stie? ce e mai important de deslusit?
sa crezi? sau sa stii?
om tudor ma bucur ca nu sparge geamul.
pentru ca semnul cuvint litera nu spune
spargeti geamul in ca
dar vocea gindului cind spune
lusecca
sizretni
spune asa.
accesul interzis
numai ochiul vede ca litera semn nu e
dreapta. incerc pe spatele ei sa o indrept,
dar simt doar geam. ea tot invers ramine.
asa ea respecta planul. nici unghia nu poate
trece. dar tot asa zic
lusecca
sizretni
daca toata lumea o vad din spatele ei? daca
si eu si om tudor la fel facem in fata
spatelui lui
acces
interzis
, unde noi nu vedem
acces interzis
dar vedem
lusecca
sizretni
si stim ca tot aia inseamna? daca lumea o
vad din spatele ei? nu are cum fi decit alt
fel. e clar. litera semn este statica. lumea
e ciclu dinamic. dinamica impune o alta
prezenta. chiar si in vid. sau in vid eu mai
vad sa citesc sa inteleg si sa spun cuvintul
imagine
lusecca
sizretni
? . trebuie sa inteleg cum se poate misca.
daca se poate misca, inseamna ca sensurile
se inmultesc. poti sa vezi? pentru ca alte
spatii formeaza alte spatii. si cimpuri.
care cimpuri au spatiu. sau sediu. daca
sediul cimpului e spatiul vid, unde semnul
cuvint litera
lusecca
sizretni
poate fi la fel cu semnul cuvint litera
accesul
interzis
asta inseamna ca ele pot purta semne de
libera interpretare. dar de ce vid? pentru
ca mintea mea si ochii mei mii imi arunca
imagini? si cum vid? scriu iar cuvintul. sa
nu il uit. si scriu sa nu uit nici ce voi
scrie ca mi-am spus sa nu uit. omul gherman
stiu ca ris de mine. pe hirtia mea loc nu
mai e. atunci din camera unde sunt mese pe
care se maninca el imi da hirtia servetel.
eu pot sa repet scrie ma si pe asta. si
ride. nici carioca nu scrie. ea lipeste de
virf substanta hirtiei. ma uit de aproape si
vad. mici sunt bucatelele. carioca topeste
hirtia servetel. dar daca o desfac iar si
iar? si mai rau topeste hirtia servetel.
pina in atomi. pina in mici parti. dar pixul
de la omul cu lemnele? nici el nu vrea sa
scrie pe hirtia servetel. nimic nu poate sa
scrie pe hirtia servetel. de ce omgherman
ride cind spune ia ma de scrie si satura-te?
el e bun daca imi da. dar de ce ride daca e
bun si imi da si tot nu pot folosi? nu e. nu
bun. e nebun. eu si mai si pentru ca il
cred. eu trebuie sa cred doar ce stiu si ce-
mi spun. doar ce scriu ca sa stiu. si spun:
nu. hirtia servetel e pentru gura. ochi.
nas. fund. apa. sudoare. sau lacrima. sau
umezeala mincare. dar nu, nu pentru scris.
dar pot sa ma fac. si sa vreau sa nu uit ce
eu pot sa gindesc ca as scrie pe ea. si il
las pe omgherman sa rida. e doar nebun. nu
vede? nu stie? nu scrie. sau el vrea sa rida
ca omul cu dinti de fier. care mereu ii pune
pe toti sa faca lipsite de sens lucruri.
vid. gol. sau cum? daca eu nu as fi. sau pot
sa fiu, dar as fi extins, impartit in mii de
straturi, tras si cerut, cernut, desfacut,
unde atomii din partile mele bucati s-ar
trage in laturi. ca la pilula femeii om
marcu. doar atunci asa simt. de m-as
descompune ea nu ar mai ride. eu am vazut.
cind numele om lazar a avut criza. atunci am
vazut disperarea.
eu pot sa repet
ai fost si tu acolo? ce ai gindit? de ce ai
pus mina? imi pare rau ca v-ati speriat. ar
trebui sa te obisnuiesti.
femeia cu inel e obisnuita? e in minte
cuvintulimagine suferinta. si mila. a mea.
pentru numele om lazar. de ce nu ii dati
linistea? nu cu pilula, nu. cum sa va arat,
cum sa va spun? de ce doar eu vad
dar daca e vid
nu. nu asa. dar ceva trebuie sa fie. daca eu
as trece de partea cealalta. tot o linie,
pentru ca o vad o ascult. ea spune treci. de
ce au gresit atit de mult? pentru ca s-au
multumit sa observe doar din locul lor. si
sa spuna ca nu pot concepe decit ca orice
eveniment sau moment are propriul punct ci
nu linie. care e cauza unei viitoare
starilinie care isi e siesi efect dar cauza
noua. eu stiu ca e gresit. pentru ca am
hotarit sa vad din spate. daca ar trece sa
vada numai ce frumos e sensul lui
lusecca
sizretni
, ar sti ca tot ceea ce ei cred ca e just,
poate purta mii de nume, dar forma
schimbata. atunci eu de ce nu ma las dus
acolo? desi drumul e simplu. mintea mea
spune parca rizind. spune asa: ecuatia
maxwelliana nu are sens atita vreme cit
genereaza o alta, una diferentiala. pentru
ca pot sa vad punctul dar nu ii pot hotari
starea. pentru ca pot sa vad starea, dar nu
ii pot spune finitul. pentru ca ii inteleg
finitul dar nu ii pot spune despre propria
lui intimplare. vad aceste slabiciuni ale
rationamentelor de care am fost invatat din
voceamintii sa tin cont. si mai stiu ca nu-
si are nimic sensul decit in linii uriase,
unde de necuprins ce va fi
daca treci linia? ca o cauza. sau
cauzalitate? care NU e acelasi lucru cu
destinul. care alta forma isi cere pentru a
fi diferit de fatalitate. dar care toate se
fac mici in fata cuvintului. doar sa il
spun. o sa vezi. acolo e altfel. ca un
acvariu cu pesti. ce povesti poti sa faci
privindu-i de-aici. si cit de netrebnic te
simti vazindu-i de dincolo. doar sa te muti.
tot ce am spus e gresit. si am spus gresit
pentru ca daca tot ce am spus ca-i gresit
cum e? pentru ca am spus vazind doar de-
aici. din spate, simt ca ceva ar fi altfel.
dar cum pot sa-mi spun?cit de gresit trebuie
sa fie sistemul? daca totul nu e dicit
raportarea la linie? de ce doar punctul a
fost maruntit? intregul, valoare mai are?
cind nu e facut decit din mii de maruntite
puncte, cit il poti crede? daca eu am vazut
statuia aceea, acum mii de patrate de timp.
despre ea toti au scris. au povestit-o cu
litere si alte desene. ea a fost pina cind
nu a mai fost. din scrierea lor, din desene,
altii, curiosi, au facut-o din nou. si toti
au zis: asta e. dar e cu adevarat ea? tot
ea? sau e alta? de ce daca e copia si
repetarea identica, ii vorbesti ca ei,
primei infatisari? n-ar fi mai corect sa ii
spui forma moarta si sa pastrezi doar
placutele amintiri? e doar repetitie. si
asta in tot. incep sa inteleg si asta. numai
eu nu ma supun, chiar daca stiu ca si eu
repet. dar repet deformat. sau ce dau, las
deformat. cit pot tine amintirile miilor de
patrate timp? dar daca sunt sfere? daca sunt
sfere, te poti misca liber. dar tot captiv.
si iar. doar sa vrei, ca e sfera, ca-i punct
sau e linie, doar sa vrei sa faci pasul, si
toata lumea se naruie.
cit pot sa caut? o sa ma vad in
incertitudine acum, cind abia-mi stabilisem
un mod de echilibru. sau un fel, o faza. ce
imi trebuie sa fiu altul? eu stiu. un alt
ochi-mii, care ma va verifica si-mi va cauta
axul. eu nu mut axul. eu nu ma invirt. doar
spun tot ceea ce vad si stiu ca se misca. nu
imi mut locul. destul mi-e si-atit, naruita
oricum este lumea lumii ce formeaza punctul
care naste ax catre punct. de ce sa vreau sa
iubesc toata aceasta dinamica? rabdare, tot
se va opri. atunci stiu ca voi vedea ca pot
sa simt ca inteleg. dar va fi prea tirziu.
cind, oricum, nimic nu voi mai vrea sa stiu.
ma sperie masa pe care NU o pot avea. si
linia. daca si-atunci eu voi sti diferit?
cad? sau doar urc? da, voi sti doar asumindu-
mi un loc. sau un unghi. oricit de mincinos
si perfid ar fi el.
scriu sa nu uit. despre viespea aceea. de
multe treceri cu zi si fara zi viespea a
plecat. nu o mai pot pacali. dar stiu ca ea
e mai desteapta ca mine. ea foloseste
energia cu respect si cu teama. asa e
facuta. de ce nu ma opresc luind aminte la
ceea ce ea imi arata? daca as fi eu fiinta
viespe. mai bine decit ciobul lentila.
lant cauzal. eu daca sunt primul fac asta.
daca la sfirsit e un alt eu? el o poate
pati. caci totul va trece prin mii de eu
asemeni ultimului eu. iar ultimul eu va
primi minia sau multumirile lantului? orice
va fi si oricum, sa NU fie nu se mai poate.