În lupta cu timpul am înţeles cum e cusut destinul,
Am înţeles de ce sunt spinii trandafirilor,
Am înţeles rostul încercãrilor;
Pesemne, tu nici n-ai vrut sã cugeţi la nimic.
Încerc şi-acum sã pot sã mai trãiesc
Acele clipe albe, din tot ce-a fost odatã,
Acele semne gri ce încã mi se-aratã;
O ultimã-ncercare şi-apoi eu mã retrag.
Oare tu nu regreţi acea primã iubire plinã de viers
Şi ritm de dans, şi nopţi cu lunã plinã,
Şi ritm de cântec, şi clipe de luminã?
Rãspund tot eu "tu nu ai sentimente!".
P.S.
Dragostea-i o armã ce-n câmp de bãtãlie
Învinge inamicii cu ţeste ascuţite.
Nãdejdea îţi lipseşte şi astfel ţine minte
Piere şi ultima speranţã, CREDINÅ¢A.
