L-am pierdut. Of! Tu trup de lut ti-ai pierdut virginitatea când te-ai crezut una cu visarea.
L-am pãrãsit! Of! Te complaci într-un desfrâu banal, iar ea, atât de hiduoasã, trãieşte fals.
- Trezeşte-te!
- Cum?
- Trezeşte-te poetic!
- Nu pot! Visarea mi-e pãgânã şi mã subjugã.
L-am pãrãsit! Of! Tu inerţie fie-ţi milã, nu-l zdrobi.
L-am iubit! Of! Visãtor nebun, în jocã, te dscântã o babã şchioapã, te descântã strâmb.
- Leagã lunã stea noroc
Fã sã sarã din ghioc,
Fatã rumenã de roşu
Sã-ndrãgeascã frumosu
.....
L-am iertat! Of! Mã întorc şi-l gãsesc decãzut, ruinã.
- Palid ţi-e obrazul, iar zâmbetul amar, pasul ţi-se leagãnã, limba mutã şi peste toate gândul inutil.
- Strânge-mã în braţe!
Un trup rece mã absoarbe avid de visare... În sfârşit acasã...
- Am atâtea sã-ţi spun...
Când ochii se închid sã plutim în visare unde iubirea mã poartã talisman. Inspir profund, o forţã nebãnuitã mã subjugã şi mi se supune. Aş putea strivi şarpele cu cãlcâiul lui Ahile, aş arde Sodoma şi Gomora c-o scântei, iar babilonia aş lãsa-o ne împãcatã dar nu sânt Dumnezeu. Pãgânul meu destin mã înalţã, mã îngroapã iar eu îl voi urma pas cu pas, furândui clipã de extaz, clipã de agonie, clipã vie.
Acelaşi vis triunfã şi mã alinã ştergându-mi lacrimile, iar ironia sorţii mã iartã pentru presupusa vinã ne împlinitã, doar regretul mã detestã.
- Da! M-am trzit poetic! Şi-am sã te descânt babã şchioapã:
Leagã lunã, stea scânteie
Fã sã meargã, sarã zglobie
Babã şchioapã, întinerea
Ca o floare primãvara
Limba ei de descânta
Rele nu mai împlinea
.....