Timpul zãpãcit
...
Nu mai ninge. Dar când o fãcea
Iarna parcã era închiriatã,
Umbre se mişcau dupã perdea,
Vântul azvîrlea câţiva fulgi de nea,
Iarna parcã-i tot mai despuiatã,
Noi, tot mai nepãsãtori faţã de ea!
...
S-a dus iarna aceea plinã de zãpadã,
Iarna copilãriei noastre a murit,
N-am mai vãzut omãt din cer sã cadã,
Nici vântul nu mai pleacã-n cruciadã
Parcã planeta are timpul zãpãcit
De o inexplicabilã degringoladã!
