Când vrei sã scrii o Poezie ,
Dar Creieru-i aglomerat
Cu zãpãcealã şi prostie ,
Aplici o tacticã târzie
Cu un pahar de vin curat ,
Sau cu un Somn de Doamne-Ajutã ,
Ce ţi-ar mai lua din supãrãri !
N-ai reuşit ? E prea acutã
O apãsare înnãscutã
Ce te mai scoate din rãbdãri ?
Ȋţi iei atunci ceva hârtie ,
Şi-un Pix , aşa , de scris vreun Vers ,
Şi "zbori" în Parc , cu-a ta Soţie ,
Ca Muzã linã , ea sã-ţi fie ,
Şi sã te poarte-n Univers !
