Drum frânt
...
În întunericul strâns, de luminã lipsiţi,
Trãim vremuri de plâns, inutili dar cuminţi,
Suntem noi cei ce vrem armonie sub cer,
Dar cântãm şi strigãm slãvind un ev efemer,
Holbându-ne tâmp la cei ce ne mint permanent,
Plãtind mult prea scump Dumnezeul absent,
Iar când toate ne mor şi vise ne-apun
Doar un foc arzãtor arde-n noi tot ce-i bun,
Anulãm tot ce-i sfânt privindu-l de sus,
Cu tehnologic avânt îl desfiinţãm pe Iisus,
Ne privim în oglindã de ne stã pãrul drept,
Dar n-avem scânteie s-aprindã inima-n piept
Ä‚ştia suntem acum neştiind ce-i cu noi,
Ne spãlãm cu parfum dar mirosim a gunoi,
Venim de niciunde şi ne-ndreptãm nicãieri,
Suntem fiinţe flãmânde de bogãţii şi plãceri,
Din popoare uşor ne transformãm în cirezi
Şi acelaşi foc arzãtor ne face iarãşi bipezi
Vom sfârşi într-o zi de parcã nici n-am fi fost,
Poate postum vom gãsi acel cãlduţ adãpost
Ce ne-a fost hãrãzit la frãmântarea din lut,
Dintr-un şir nesfârşit de etern început!
