De sub cortina nopţii se-aude-o bãtaie
E vântul, ce-şi poartã poemele pe umeri
Şi le rãspândeşte-n vis pe aripi de ploaie
Sub genele pline de gânduri şi de temeri.
În unduiala caldã a versurilor lungi
Se leagãnã corabia ce-ţi poartã viaţa
Destinul sã ţi-l rescrii şi-n luptã sã învingi
Mesagerului divin sã-i asculţi povaţa.
Am apãrut cu toţii dintr-un singur cuvânt
Rostit şi luminat în eternul infinit
Manifestat în vuiet pe al nostru pãmânt
Gândul visãtorului, pe loc s-a împlinit.
