Bate în geam un crivãţ de brumar
În vãpãi aprinse privirea mi-o cheamã
Sã mi-o-nfãşoare-n uitare, dar în zadar
Te simt prin venele-mi de aramã.
Ai trezit o amintire-n timp purtatã
Înfloritã-ntr-o oglindã ancestralã
Cu un penel prins de un vis, pictatã
Ce-mi aduce-n cale-o umbrã sideralã.
Printre ramuri îngheţate-n gânduri stinse
Scãldate-n ochi uimiţi, nãluci s-au prefirat
Îi dau nopţii sumbre, aripi ascunse
În unduiala unui asfinţit mirat.
Prin rãscoliri de versuri, ascultã-mi şoapta
Un ecou ce te cuprinde-n calde zboruri
Ce-mi intri-n rãni şi îmi laşi deschisã poarta
Surpatã-n beznã de necuprinse doruri.
