Toamna târziu, în noaptea cu lunã,
Pe cer, rachetele se adunã,
Oraşul geme şi rãsunã!
Cad frunze, cad drone,
Parcul de mai-nainte
E-nvelit cu palide-oseminte.
Zboarã pãsãri spre ţãri calde,
Zboarã avioane spre ţinte clare.
Multe flori sunt veştejite
Şi oraşe-s pãrãsite.
Ziua scade, noaptea creşte
Sirena nu mai conteneşte.
Norii suri îşi poartã plumbul
De schije se umple câmpul.
Ploaia bate-n geamuri,
Stãm ascunşi în beciuri.
E vreme rea şi bate vânt,
Bombele cad pe pãmânt.
Lasã-mi toamnã, pomii verzi
Şi zarea linã cât poţi sã vezi,
Casa întreagã si curatã,
Gradina nebombardatã,
Viaţa necurmatã...
Inspiratã de numãrul mare de poezii dedicate anonimului în care, încã, ne regãsim, vã ofer spre lecturã un /Colaj de toamnã/. Într-o manierã postmodernã, textul suprapune drama prezentã a rãzboiului cu elemente specifice toamnei, regãsite în versuri emblematice (preluate integral sau prelucrate) din poezii scrise de autori binecunoscuţi precum George Coşbuc, Tudor Arghezi, Nicolae Labiş, Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Topârceanu şi Ana Blandiana.
