prin speranţa unui nou rãsãrit
iar dacã nu mi-aş mai gândi existenţa
cum aş fi
tot cum sunt
adicã neştiutor
nu vreau sã îmi reduc la trup existenţa
dar nu ştiu sã fac distincţia
între ceea ce degetele mele hotãrãsc
şi ceea ce sufletul meu bãnuieşte
e ca şi când aş privi lumea
prin întuneric
ca şi când aş fi orb
şi ar trebui sã gândesc lumina
m-am întrebat adeseori
dacã pot sã descriu curcubeul
unui om care nu l-a vãzut niciodatã
şi iubirea
celor care nu au ştiut iubi
de fapt nu ştiu nimic
nici cum sunt
nici cum nu sunt
nici cât de mult iubesc
nici cât de mult urãsc
ar fi aiurea sã stiu cum sunt
pentru cã nu ştiu nici dacã sunt
poate nu-s decât un gând
ori un vis
sau o rãtãcire a unui nebun veşnic.
dar e bine cã mã pot întreba asta
între douã rãsãrituri
