La cerul înstelat, de-atâta vreme
Ne tot rugãm, cu ochii-n altã parte
Şi ne-ntrebãm adesea de ce oare
Sã mai existe viaţã dupã moarte
Ispitelor ne închinãm, cu teamã
Ca nu cumva sã fim omişi pe liste
De marile plãceri sã avem parte
Şi nu de amintirea crucii triste
Mai credem doar in feţele bancnotei
Şi numãrul arginţilor la care
Ne tot plecãm, adesea cu sfialã
Sperând doar în noroc şi-n întâmplare
Dar va veni o clipã de restrişte
Când cerul ne va face sã-nţelegem
Cã orişicât ne-am închina trufiei
Doar ce-am sãdit, mereu o sã culegem.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Exact asa gandesc si eu!Am dorit sa scriu mai multe dar nu pot publica pe acest site.
Probabil ca ati observat faptul ca anumite texte si opinii,scrise cu bun-simt, sunt cenzurate pe acest siteâ°