În toamna ce-n an chiar ieri s-a ivit
Am pus o speranţã ca un rãsãrit.
Din trup mi-a crescut atunci o aripã
Aripã de zbor ce abia se înfiripã.
O clipã ce-a fost cât viaţa de mare
Prea scurtã privirii acuma apare.
Aş prinde în palmã toamna aceea,
Apoi irosesc aiurea ideea.
Ca ieri au trecut în convoi
Noi toamne frumoase sau ape şuvoi.
Imagini rostite în locuri puţine
Pãstrate cu grijã în suflet la mine.
În toamna de azi ceva de-am omis
Nu-i loc de reproş şi nici pentru vis.
Şi la ce-a fost în loc ce rãmâne?
De ştii tu cumva, te rog, nu mai spune!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Am senzatia ca in poezia asta ideea sufera din cauza unor rimefortatecuoricepret. O problema pe care o poti remedia cu rabdare si inspiratie. Succes, Liliana
