de-i cerul prea aproape sau pasul depãrtat
adunã-ţi chipu-n calea pe care te-ai jucat
atunci ştiai a râde şi poate aşteptai
trezirea la simţirea pe care o doreai.
dezbracã-te de temeri, ridicã-te pe vârfuri
n-ai fricã de ascuţimea truditelor avânturi
de stânca te-nfioarã ori plânge depãrtarea
sã depãşeşti nãvodul ce adestã aşteptarea.
de s-or mişca sub talpa-ţi nisipurile toate
te fã proptea la maluri sã nu fie surpate
şi ancoreazã-ţi visul în tumulte de nouri
şi urcã şi coboarã în mii şi mii de ori
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Imi place poezia! Cred ca ti se potriveste mai mult versul clasic, te joci cu rimele, poezia are ritm si curge frumos...sa mai scrii cu rima!
