Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	NOAPTEA

Lunecând peste pãdure Trece luna ca o doamnã, Proiectând lumini obscure Fermecând noaptea de toamnã. Încoronat precum un rege, Un cerb aflat acum în rut, Pãzindu-şi cãprioara merge Stãpân, despot, şi de temut. Prin iarba-naltã se roteşte Adulmecând când bate vântul, Şi-i fioros când boncãneşte Strivind şi rãscolind pãmântul. Iar mai încolo în desiş, Stã lupul încordat la pândã, Ar indrãzni în luminiş S-atace ciuta cea plãpândã, Dar fioros şi prea acerb Şi pregãtit sã-şi ia avântul, În ritualul lui de cerb L-ar face una cu pãmântul. Urlând la lunã, lup flãmând Urzeşte altã strategie: S-or naşte iezii în curând, Şi-o-nfuleca cu lãcomie. Pe o potecã mai obscurã E fugãrit un iepuraş, Dar nimerind într-o rãsurã Scapã de-un vulpoi abraş. Într-un fag o buhã ţipã Aducând spaima în noapte, Şi bãtând dintr-o aripã Mutã larma-n altã parte. Se opreşte-n ramuri vântul Aducând puţinã pace, Parcã aplanând conflictul Veşnic dintre dobitoace. Luna lunecã pe creste Lãsând pãdurea-ncetinel, Parcã spre apus grãbeşte Sã nu-ntârzie la apel.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	mã bucur sã constat cã poeziile sunt atât de atent lucrate şi de o originalã inspiraţie	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]