Te-aştept! Te-aştept sã te-ntâlnesc
Pe-un ţãrm pustiu de mare,
Cand valurile-n vânt şoptesc
De-a dragostei chemare.
Nisipul cald sã ne afunde paşii,
Sã ne stropeascã jucãuşe valuri,
Briza sã ne alinte cu palmele obrajii,
Iar frãmântarea mãrii sã-ngâne madrigaluri.
Pe-un ţãrm pustiu, scãldat de mare
Numai noi doi în univers sã fim,
O noapte înstelatã, apoi o zi cu soare,
De pe o stâncã naltã, în zare sã privim:
Cum se ascund în mare pe rând zeci de catarge ,
Cum pescãruşii zboarã peste iubirea noastrã,
Cum marea-n val frãmântã, nevinovate alge
Şi cum se schimbã apa, când verde când albastrã.
În valuri cum valseazã delfinii acrobaţi,
În ritual de nuntã şi elegant şi tandru,
Iar noi pe stânca noastrã sã stãm îmbrãţişaţi
Privind acest spectacol, ca în balcon la teatru.
Dar gata! Ne ajunge ca simpli spactatori:
Sã coborâm în mare sã ne lãsãm furaţi
De marele spectacol, sã devenim actori,
Sã înotãm în valuri, şi tot îmbrãţişaţi.
Şi obosiţi de farmec, de marele tumult,
Sã revenim purificaţi la malul mãrii
Şi-n amintirea clipei de demult,
Sã strângem în sãrut, tot gustul sãrii.
Din vis sã ne trezeascã doar briza în amurg,
Îngenunchiaţi de-atâta exaltare;
Sã mulţumim acelui Demiurg
Care-a creat câmpii şi munţi şi mare!
Si mai spuneti ca nu stiti sa aranjati metafore... imi aduce aminte de vara, de mare, de turcoaz (pur si simplu imi vine in gand), de adolescenta...Frumos!
