|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
De-atâta vreme, mamã, te-ai dus
Pe drumul de pulberi astrale,
Iar astãzi de colo de sus
Simt raza prvirilor tale.
-Copile, am putut sã-ţi ofer
Mângâierea şi sufletul meu,
Şi astãzi de aicea, din cer,
Fac ce pot sã nu-ţi fie prea greu.
-Dar mamã, mi-e greu fãrã tine,
De-mbrãţişarea ta caldã mi-e dor,
Mi-e rece în jur, nu-mi e bine,
Amintirile mamã, mã dor.
Nici tu n-ai ştiut mamã bunã
În ce lume pãgâna mã laşi ,
O lume pe dos şi nebunã
Urâţitã, cu oameni abraşi.
Nu mai e nimic cum tu ai lãsat:
Valorile sunt inversate,
Iar traiul ne e greu şi ingrat,
Vieţile ne sunt comfiscate!
Mai vino mãicuţã în vise,
Şi îmi mângâie sufletul greu,
Uşile mereu sunt deschise:
În tine sper, şi în Dumnezeu!
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
Va multumesc mult pentru citire si aprecierile voastre. Amandoi sunteti suflete sensibile. |
Nicu Constantinescu | | 2. |
O mama ramane mama si dincolo de viata. Emotionante versuri. |
| | 3. |
deşi m-a pãrãsit de 70 de ani, şi astãzi spun , cu ochi umezi * mamã, mi-e greu fãrã tine * |
constantin zăbran |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|