Nu bate norocul la porţi ferecate,
Iar pe ţarã atâta jale s-aşterne,
La noi nici lumina nu mai rãzbate,
Suntem surghiuniţi în genunile terne.
O mâna de minţi deşãnţate
Ne târãsc în mocirlã pe toţi,
Noi plãtim toate oalele sparte
De atâtea lichele şi hoţi.
Tu popor, te ridicã şi-ntreabã-i
De ce de tine îşi bat joc?
Aleşii s-au transformat în cãlãi
Å¢inând memoria ţarii în loc.
De tot ce se-ntâmplã mi-e ciudã,
Iar eu te ştiu demn neamul meu;
România-i o floare plãpândã
Ce se frânge sub haosul greu.
Aleşii pe rând ne trãdeazã
Şi ţara la poker ne-o vând,
Viitoru-l ascund şi trecutu-l sfideazã
Hai ţarã la lupt-adevãr cãutând!
De la turci am rãmas cu zicala,
Cã pe umeri capu-ţi rãmâne de-l pleci;
Ei ne-au prostit, sã-ncetãm cu prosteala!
Romane, pui de stejar, de ce sã te-apleci?
Hai tu romane, hai frate!
Eu ştiu cã-n durere suntem mai uniţi,
Sã le-arãtãm cã avem demnitate
De ce sã trãim umiliţi?
Au murit fii ţãrii în luptã,
Din sângele lor glia rodeşte,
Şi lacomã clica se-nfruptã
Fãrã jenã, iar ţara jeleşte!
S-au cocoţat parveniţi pe scarã
Şi ţara au muls-o pe-ascuns,
Haideţi sã-i scoatem afarã,
Cãpãtuiala la cap le-a ajuns.
Sã ieşim toţi românii la vot
Sã le-arãtãm cã puterea-i la noi,
Cã nu ei, ci poporu-i pivot,
Sã-i basculãm şi sã-i dãm la gunoi!
La cârmã sã vinã doar minţi luminate,
Oameni frumoşi cum ni-i glia,
Odiosii şi hoţii sã-i dãm la o parte,
Sã propãşim, şi sã înflorim România!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Aveţi dreptate, însã nu ştiu ce se poate face, e o problemã de mentalitate la noi, din moment ce ne lãsãm pãcãliţi de aceeaşi oameni de fiecare datã.
2.
Eu şi Mica ţi-o spunem în duo,
ţie bravo, iar lor HUO
