Suntem minţiţi de când ne naştem
Şi câte zile-apoi avem:
Cã barza ne-a adus pe lume,
Cã Fãt â€" Frumos s-a-ntruchipat din spume,
Apoi de nu suntem cuminţi,
Cu Bau Bau suntem minţiţi.
Suntem minţiţi cu moş Crãciun
Cum cã e moşul cel mai bun,
Cã de suntem ascultãtori,
Ne-aduce dar de sãrbãtori,
Cã moşul nu-i deloc sãrac,
Ne-aduce ce dorim în sac.
Profesorii ne mint şi ei
Cã de-nvãţãm ajungem cei mai cei.
Aleşii mint frumos, solemn
Grãind din limba lor de lemn,
Cãci de mai suferim un an
O sã ajungem la liman.
Mint doctorii când bolile ne cern,
Cã dacã ne tratãm, trãim etern.
Dacã trãim din greu şi chinuiţi,
Preoţii ne mint cã-n rãi vom fi primiţi.
Şi visele ne mint frumos:
Cã te mãriţi cu Fãt â€" Frumos
Şi de eşti harnic şi munceşti,
Te-nsori cu Zâna din poveşti.
Şi din minciuni mereu trãim,
Încât noi înşine adesea ne minţim.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mai îndulcim noi minciuna...asta-i viaţa! Sãnãtate multã, multã, domnului Zãbran!
Câtã dreptate ai, Nicu! În copilãrie merg astfel de minciuni, dã copilului un scop, un motiv de-a fi bun. Mai rãu este în adolescenţã sau în viaţa de adult când ştii cã sunt minciuni şi, totuşi încã te mai agãţi de ele ca motiv pentru a fi bun.