Foarte adevãrate aceste versuri. Mã bucur cã ai abordat subiectul morţii ca fiind liniştea cea din urmã, depãrtarea de lumesc şi de grijile lumii, iar prima strofã este esenţialã. Cred cã asta trebuie sã fie gândirea despre moarte, despre trecerea la urmãtoarea treaptã a spiritului.
Învierea - cu dublã simbolisticã. Smerenia e aici numitorul comun al umanului şi al vegetalului. Semnul meu de lecturã plãcutã, domnule Constantinescu!