Când vin în nopţile de varã,
Aicea unde m-am nãscut, la ţarã,
Şi când privesc seninul înstelat,
Şi când respir din aerul din sat,
Aceste nopţi îmi par ca din poveste,
Iar farmecul lor unic este.
Eu le respect cu-ntreaga mea fiinţã,
În ele-mi pun şi viaţã şi dorinţã;
Din pragul casei pãrinteşti
Privesc comorile cereşti;
Atunci din suflet şi din minte
Îmi reapar icoane sfinte.
E-atâta linişte la ţarã!...
Sunt calde nopţile de varã,
E doamnã luna sus pe cer,
Luceafãrul e giuvaer,
Iar stelele tremurãtoare
Sclipesc în lacrimi de izvoare.
Sunt în grãdini atâtea flori!...
În jur se-aud privighetori,
Iar greierii doinesc în cor,
Se simt mãreţi în lumea lor;
Adie vântul printre ramuri
Şi raze se rãsfrâng în geamuri.
În freamãtul de rãmurele
Adorm atâtea pãsãrele,
Iar în miros de crini pitici
Adorm plãpânde gâze mici;
Sus, lilieci valseazã-n zbor,
E mult mister în zborul lor!
Pe la vreo margine de sat,
Se-aude ades câte-un lãtrat;
Vreun cãţeluş lãtrând la lunã,
Sau câte-un scrâşnet de fântânã,
A cãrei ciuturã e spartã
Şi urc-atunci când se deşartã.
În zori, se-aud cântând cocoşii
Şi se deşteaptã primii, moşii;
Se-ascunde luna dupã dealuri,
Iar zorii se ivesc din lanuri;
În adieri blânde de vânt
Se-aşterne roua pe pãmânt.
Cândva, uşa se deschidea…
Apãrea-n prag mãicuţa mea,
Şi tresãream ca din visare
Când mama plinã de mirare
Mã întreaba: tu n-ai dormit?
Hai, culcã-te, eşti obosit !
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Va multumesc pentru citire si aprecieri: BC 1944 si Necol!
