E o vale frumoasã cum rar întâlneşti,
Mirifice plaiuri şi codri virgini,
Poiene şi ape precum în poveşti,
Natura-ţi oferã icoane de vrei sã te-nchini.
Ai spune cã aici e o parte din rai,
Cã pe aici coboarã adesea Divinul
Stãpânind piciorul acesta de plai:
Fericire e-n tot şi nu se ştie suspinul.
Izvoare cu ape ce curg printre fagi
Ce susurã prin fânul în floare,
Sunt atâtea peisaje frumoase şi dragi
Şi atâtea arome-ntâlneşti prin ponoare.
Dar iatã aici în peisajul ce pare prielnic
Şi încãrcat de-atâta splendoare,
Existã ceva tenebros şi demonic:
În fiecare cãtun, trãiesc vrãjitoare.
Le-ntâlneşti, îţi zâmbesc, sunt frumoase,
Le respecţi cãci au chipul de om,
Nu ştii ce forţã le trece prin oase,
În fiecare, sãlãşluieşte un demon.
Sunt vândute pe veci unor forţe oculte
Şi fãrã motiv îţi fac vrãji cu moşmoane,
Au ritualuri draconice numai de ele ştiute,
Cu apã, cu foc şi sânge de lighioane.
Îţi intrã în viaţã fãrã sã te anunţe,
Prin vrãji îţi aruncã în casã blesteme,
Simţi cã în aer plutesc malefice forţe,
Cã-ţi merge pe dos în ultima vreme.
Sunt în stare sã-ţi facã viaţa infern,
Te întrebi: pentru ce ţi s-au pus împotrivã
Şi de ce au semnat cu satana pactul etern,
Declarând lui IIsus, ofensivã?
Nu au pentru asta o mizã, un preţ,
Fac pe gratis servicii pentru satanã,
Îşi bat joc şi au pentru oameni dispreţ
Fãcându-şi din rãu, o parte din hranã.
Simţi împrejur prezenţele rãufãcãtoare,
Sunt spirite ce pângãresc paradisul din om,
Sunt energii negative stârnite de vrãjitoare,
Ce ating om şi floare şi pom.
Pe unde te mişti te pândesc,
Vrei sã te-abaţi, sã-ţi gãseşti altã cale:
Nu ai cum, spiritele rele te nãpãdesc!
Zãu cã-i pãcat de aceastã mirificã vale!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc mult Cerasela pentru antidot. Nu se vad cu ochil liber, sunt subtile, oculte, se simt doar energiile lor negative. Pe langa superstitii sunt si lucruri reale, sigur nu trebuie sa exageram dar energii negative exista, mama omida a existat. Sigur eu am pornit de la niste realitati pe care apoi l-am exagerat. E vorba si de autosugestie, energiile negative nu se prind de oricine. Sa se duca in gura vantului!
se apropie sarbatoarea Sanzienelor, iar poezia ta e perfecta. Iti dau descantecul, in cazul in care le vezi dansand:
Voi Ielelor Mãiastrelor duşmane oamenilor,
stãpânele vîntului, doamnele pãmântului,
ce prin vãzduh zburaţi pe iarbã lunecaţi
şi pe valuri cãlcaţi,sa vã duceţi în locuri depãrtate în baltã, trestie, pustietate
unde popa nu toacã unde fatã nu joacã.
Sa vã duceţi în gura vîntului sã vã loviţi de toarta pãmântului.
Mai este un spaţiu spre care sã priveşti,
Acolo existã crãiese ca în poveşti,
Frumoase cum rar întãlneşti,
Aşa cum tu, poate, una îţi doreşti,
Nu-ţi fie teamã sã îndrãzneşti,
Iubirea zeiţã ai sã primeşti!
Ridicã privirea spre seninul cer
Şi mãinile intinse,spre ea - te cer
Şi buzele-şi calde şoptesc sincer
Pururi,pentru inima ta,îţi sunt felcer,
Pãmâmtul,cu tot,ţi-l ofer,
Nimic,la schimb, nu-ţi cer!
Multumesc Necol, Allexya, Ionut pentru lectura constanta a poeziilor mele si pentru aprecierile voastre care ma onoreaza si ma motiveaza. Eu sunt mai putin metaforic in poeziile mele dar inspirandu-ma din realitate incerc sa o redau cat mai fidel.
