Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	LASÄ‚-MI UITAREA

De la casa mea de varã, Privesc cerul înstelat Şi în fiecare searã, Din smicele îmi fac pat. Şi adorm târziu când luna Se ascunde-n rãmuriş, Dar aproape-ntotdeauna Mã priveşte pe furiş. Ea dispare-n întuneric Pe când eu m-afund în vise, Iar în somnul meu eteric Toate stelele aprinse, Oglindesc doar ochii tãi: Douã taine necuprinse Care varsã-n jur vãpãi Şi se cer mereu aprinse. În zadar vreau sã le sting; Se aprind în faptul serii, Şi mã ard, mã dor, mã-ncing, Nu au spor nici pompierii. Eu rãmân arzând în parã Cãci nu vii; e drumul lung… Te visez searã de searã Dar visele nu-mi ajung. Vino, vino dulce zânã Care-mi chinui aşteptarea, Peste-o zi, sau sãptãmânã, Sau de nu…lasã-mi uitarea! N.C.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]